Agricultura si biocombustibil

In weekend-ul asta a fost cartarea in judetul Arges pentru Let's Do It, Romania!

O sa revin la subiectul acesta.

Acum aveam o alta constatare de pe urma plimbarii.

Am vazut foarte multe terenuri "galbene". Multa, multa rapitza! Inflorita frumos, zone intregi unde nu vedeai decat verde si galben.

Buun. Acum hai sa judecam putin.

La rapitza asta i-a crecut popularitatea in ultimii ani foarte mult, din cauza biocombustibilului. Se cultiva relativ usor, piatza de "desfacere" asigurata. Se cumpara imediat.

Parca de anul asta e obligatoriu pentru combustibili sa contina minim 2% biocombustibil. Deci e foarte buna aceasta rapitza.

Doar ca unde se cultiva rapitza nu mai poti sa pui porumb sau floarea soarelui sau grau !

Lanuri intregi, care acum 3 ani sau chiar anul trecut, erau cu porumb sau cu grau acum se cultiva cu rapitza.

Si atunci intreb si eu: la toamna ce mancam ? Rapitza ? Biocombustibil ?

Si importam ulei, porumb, malai, faina, seminte de floarea soarelui ambalate deja etc.

Dar avem biocombustibil !

Toate bune

Liberul arbitru

„Dar cel mai important dar al lui Dumnezeu este liberul arbitru de care trebuie sa se bucure omul si pe care nimeni nu are dreptul sa il violeze. [...] De aceea nu-mi exersam niciodata puterea vointei asupra altor persoane, desi ar fi fost atat de simplu sa le rezolv problemele daca i-as fi facut sa se comporte conform vointei mele. Responsabilitatea actiunilor lor ar fi fost insa a mea, caci eu as fi fost aceea care le rezolva problemele, nu ei. I-as fi impiedicat de asemenea sa treaca anumite examene. Fiecare om are datoria sa-si rezolve singur problemele, caci numai astfel pot fi acumulate experiente, numai astfel poate fi dezvoltata forta vointei si numai astfel poate fi largit orizontul cunoasterii.”

Mi-a placut atat de mult acest citat ! Merita sa il citesti o data si inca o data si inca o data ... Si tot mai gasesti idei , fatete noi in el.

E usor sa spui "traieste acum"

Sa traiesti fiecare zi asa cum este, sa fii prezent in fiecare moment, sa te bucuri sau sa plangi pentru fiecare moment atunci cand vine: toate astea sunt un REZULTAT; prin perseverare, prin exersare, mai ales prin evolutie (ma refer in primul rand la evolutie spirituala), dar sunt un rezultat, nu un scop in sine. Degeaba propovaduiesti cuiva in mod direct “traieste prezentul, concentreaza-te asupra prezentului”.

Hai sa zicem asa: cateodata e greu sa iei ziua (momentul) asa cum este el! Pur si simplu cateodata (sau de multe ori) nu suntem pregatiti pentru asta sau nu stim cum sa il abordam. Mai trebuie sa mai “crestem”.

E mult mai usor de spus decat de practicat asta, sa traiesti prezentul.

Pur si simplu nu e suficient deloc sa te concentrezi asupra prezentului. Atata timp cat mai ai probleme nerezolvate,, cat mai ai regrete, cat mai ai frustrari, cat mai ai vise glorioase de marire sau cucerire … viitorul sau trectutul vor avea grija sa apara in acel “present” in care ar trebui sa stai. Pentru ca oricat te-ai concentra asupra prezentului, aceasta traire este cumva impusa, nu rezultata. In momentul in care ti-ai rezolvat problemele, cand te eliberezi de iluzii, de deziluzii, de suparari sau frustratri – atunci “traieste clipa” vine spontan, fara sa mai depui effort pentru a te mentine in present.

Mai mult decat atat, pentru cineva care este angajat deja pe un drum spiritual, are sens sa ii recomanzi sa se concentreze la prezent, sa fie constient de prezent, de momentul „acum”. Dar pentru multi altii asta nu spune mare lucru; mai intai trebuie trezita, aprinsa scanteia, abia apoi va avea sens sfatul, va crede in el. Ar trebui mai intai sa inceapa rezolvarea problemelor. Si fiecare problema - nu neaparat rezolvata, e suficient sa fie abordata – inseamna un pas mare pe directia cea buna. Dupa cativa pasi parcursi pe acest drum va ajunge singur la cateva concluzii care ii vor permite sa primeasca sfatul cu incredere si sa incerce sa il urmeze.

Idei vechi, idei noi (I)

Ai idei noi ? Ai incercat sa le spui, sa ti le sustii in fata altora ? Ce s-a intamplat ?

Iti spune cineva o idee noua si ti se pare buna de aplicat ? Ce faci cu ea ?

Ai incercat sa numeri ideile bune (si nu ma refer la idei care sa revolutioneze lumea, ci idei „normale”, care se refera la viatza de zi cu zi) care apar in jurul tau in 3 zile ?

Am facut acest exercitiu: am fost atent la ideile care apar in decurs de 1 zi sau doua, idei care ar putea fi aplicate. Indiferent de sursa: ca dai de ceva care nu merge cum ai vrea si ai o idee de ce s-ar putea face sa functioneze mai bine, ca citesti in presa, ca discuti cu prietenii si apar idei despre ce se poate face mai bine sau altfel.

Apar multe multe idei. Unele mai bune, altele mai putin bune, mai usor sau mai greu de aplicat, care schimba locul la o cana sau care ar putea schimba din temelii lumea ta.

Nu toate merita mai mult de 5 minute. Dar oricum raman destule care se pot implementa repede, destule care in mod clar au avantaje, destule care merita atentie.

Ce facem cu ele ?

Ia sa vedem:

- Le sustii, le dezbati cu prietenii

- Incerci sa le pui in practica

- Le abandonezi ca oricum nu poti schimba nimic

- Te straduiesti sa gasesti metode, cai pentru a le aplica

- Le lasi la „dospit” pentru cand vei avea timp sau starea pentru a le „lua la mana”

Cam pe unde te incadrezi de obicei ?

Cred ca daca am aloca pentru ideile bune numai 10% din energia pe care o risipim de aiurea prin cearta de exemplu, lumea ar fi sigur un loc mult mai bun.

Doar ca alungam singuri o foarte mare parte din aceste idei. De ce sunt multe idei care nu depasesc stadiul de „un gand razant”?

Pai nu e greu sa ne dam seama:

- Teama de ceilalti, ca daca deschidem gura si incercam sa le sustinem, ceilalti vor rade sau o vor contrazice, combate

- Comoditate – in actiune sau in gandire

- Legea lui „merge si asa”

- Teama de eventuale consecinte, greu de estimat la inceput

O sa discutam aceste motive intr-un episod viitor, cat de intemeiate sunt sau nu.

Dar pana atunci, pot spune altceva: cei care tin cont de ideile pe care le au, care macar incearca sa le aplice, au un succes cu mult mai mare decat marea masa. Cei care au pornit o afacere stiu asta foarte bine.

Un exemplu pe care toata lumea il stie: IKEA. Asta ma fascineaza cand mai merg sa ma plimb pe la ei: lucrurile de acolo sunt gandite, pe indelete, in amanunt. Pe asta se bazeaza foarte mult din succesul lor.

Incearca sa faci exercitiul, sa urmaresti ideile care apar o zi sau 2, cat ai rabdare. Una e sa citesti ce a facut cineva si alta e sa il faci tu. Poti avea surprize foarte frumoase.

E primavara afara !!!!!!

Nu am chef de munca. Nu am chef de serviciu.

Vreau sa ma plimb prin parc, prin soare.

Ieri in parc am vazut pomi in toate culorile: alb, ros deschis, roz inchis, galben, albastru, rosu si toate amestecate cu verdele crud.

Lume mult, multi copii, multe perechi de mana ...

Vreau afara ...

E vreme de visat, e vreme de zburdat, de alergat, de plimbat de mana cu iubita ...

Mergeti voi si pentru mine

:)

Din nou despre Let’s do it! De data asta – „Clean Portugal”

Pe 20 martie a fost randul Portugaliei sa fie curatata intr-o zi. La fel ca in cazurile precedente (Estonia, Letonia, Lituania), zeci de mii de oameni, in frunte cu presedintele Portugaliei, au iesit sa arate ca se poate curata o tara intr-o zi. Si s-a putut.

http://www.euronews.net/2010/03/20/massive-countryside-clean-up-in-portugal

Astept sa termine de adunat informatiile, sa vad prezentarea sintetica a rezultatelor.

Acum, trecand la noi, am observat ca a inceput sa fie vizibila campania mediatica despre Let’s do it, Romania!.

In afara de sustinerile si baner-ele care pot fi vazut pe din ce in ce mai multe site-uri, azi se dezbate pe Hotnews.

Am vazut la stiri (nu mai stiu acum pe ce televiziune) referire la actiune.

Am auzit la radio despre operatiunea de cartare din judetul Cluj.

E bine, se vede miscare si implicare. Pana in septembrie mai sunt multe de facut.

http://www.letsdoitromania.ro/

Plantarea copacilor (si nu numai...)

- Care e cel mai bun moment pentru a planta un copac ?

- Acum 20 de ani

- Si daca am ratat momentul?

- Atunci azi este cel mai bine

(din intelepciunea chineza)

Si daca am aplica acest principiu nu numai la plantarea copacilor ?

Orgoliu si atitudine

Atitudinea. Atitudinea cu care abordam situatiile de zi cu zi. Cat de multe depind de aceasta! Cat de multe depind de cine anume reactioneaza la situatiile de zi cu zi: ego-ul tau sau sau TU (sinele tau) !

Hai sa dam un exemplu cu care foarte multi ne-am intalnit: condus masina prin minunatul nostru trafic.

Mergi cu masina, te simti bine, te-ai trezit odihnit de dimineatza si mai e si un soare frumos. Si apare unul care iti taie fata sau care nu iti da voie sa il depasesti sau care face fitze pe strada.

Si atunci – ti se ridica tensiunea. Asta e nebun la cap ? Cine se crede ? E inconstient ? Nu isi da seama ca masina e doar un fier ? Incepi sa strigi la el, pui frana sau accelerezi, ii mai faci si un gest clasic prin care ii arati parerea ta despre el.

Iar el, la randul lui reactioneaza si mai tare. Orgoliul lui nu poate sa permita ca un „amarat” sa ii faca lui semne sau sa ii dea lectii. Si asa e vai de capul lui, nu stie sa mearga pe strada si nici sa se dea la o parte din fata celor care chiar stiu sa conduca. Iti pune o frana in fata sau se face cu masina spre tine ...

Si uite-asa escaladeaza tot. La primul semafor va dati jos din masina amandoi si incepeti sa va „blagosloviti”, eventual, pentru eficienta binecuvantarilor mai apare si o bata de baseball. Si se alege praful si de starea voastra de bine si de liniste si de programul vostru ...

Cum s-a ajuns la asta ?? Cum de la starea de bine in care savuram soarele bland am ajuns sa ne dam in cap cu un strain ?

Simplu – orgoliu!

Desi „provocarea” initiala poate fi ori de la orgoliu (orgoliul de „smecher”, ce masina smechera am eu sau ce sofer bun sunt) ori doar de la neatentie sau din greseala, continuarea in exemplul de mai sus este numai chestie de orgoliu! Doar ego ! Din ambele parti.

Ego-ul este cel care se simte amenintat sau „diminuat” daca nu ii spune vre-o doua nebunului aluia. Ego-ul este cel care nu permite altuia sa iti faca semne obscene. Ego-ul este cel care nu iti (isi) permite sa primesti mustrari sau lectii din partea celorlalti.

Si unde te duce asta ? Sigur la nimic bun. Nervi, neuroni consumati, timp consumat, eventual un cap spart si un ochi vanat. Ca sa ce ?? Pentru ce? Daca am pune atata energie si patos in rezolvarea problemelor de la birou de exemplu ... mama, Doamne, ce randament am avea!

Hai sa schimbam ceva in povestea de mai sus.

Mergi cu masina, te simti bine. Apare „orgoliul” in persoana la volanul altei masini. Observi ce se intampla si primul lucru la care te gandesti este cum sa nu te loveasca, cum sa eviti problemele. Te-ai dat la o parte din calea lui Schumacher, ai rezolvat problema, el se duce mai departe si cu asta basta. E mai bine asa ? Pai sigur vei ajunge mai devreme la birou si fara nervi.

Care e drumul tau ? Ca e spre birou, spre casa, spre o intalnire – ai un drum, ai o tinta. Si sigur scopul nu e sa te iei la cearta cu altul pe strada. Atunci – fii constient de drumul tau si nu lasa orgoliul (al tau sau al altora) sa te devieze de la drum. Priveste situatia ca o incercare de a te abate de la drumul tau. Si alege constient cum reactionezi. Respira mai intai, gandeste-te care e scopul tau si abia apoi deschide gura sau da din maini.

Reactionezi cu aceeasi moneda – a facut el figuri faci si tu figuri – sigur escaladeaza intreaga situatie. Asta e mersul intotdeauna! Poti verifica oricand. Violenta naste violenta, indiferent ca e vorba de violenta fizica, verbala, mentala ... Si e valabil la orice scara – de la aceasta situatie „obisnuita” pana la relatii intre state.

Sau poti sa alegi alt drum. Ce ai de pierdut daca il lasi sa se duca in plata Domnului, indiferent ce a zis sau a facut ? Devii mai mic daca nu faci nimic ? Daca vrei cantareste-te dupa aceea. Nu prea cred ca o sa descoperi ca ai slabit sau ca ai mai scazut in inaltime. Dispare vre-o bucata din creier sau jumate de inima ? Nu prea cred. Si atunci de ce sa te abati de la drumul tau ? De ce sa permiti altuia sa te scoata de pe drumul tau ? Nici nu mai discut despre starea ta sau despre energia pe care nu e cazul sa o arunci de aiurea.

Nu sunt neaparat adeptul variantei „sa intorci si celalalt obraz”. Daca unul chiar vrea sa faca pe nebunul cu tine nu zice nimeni sa nu te aperi (ba din contra). Insa asta nu inseamna sa escaladezi situatia.

Ideea principala este sa reactionezi fara a-l provoca, fara a ridica stacheta nervilor. Sa reactionezi TU, constient, nu sa preia orgoliul controlul tau si sa iti dicteze ce si cum sa spui. De cate ori nu ti s-a intamplat sa reactionezi intr-un fel, iar la o ora dupa aceea sa iti dai seama ca puteai reactiona altfel, ca puteai obtine mai multe daca faceai altceva? Chiar si cand vrei sa corectezi sau sa ii dai o lectie – sa o faci constient, linistit si cu capul pe umeri. Daca ai nevoie de experienta asta – fa-o, dar fa-o constient.

Dac esti constient vei putea obtine maximul de la momentul respectiv. Chiar si in cazul in care gresesti, daca esti cu capul pe umeri vei realiza foarte repede asta, vei invata ce trebuie din asta si data viitoare vei face mai bine.

Let’s do it, Romania !

Uite un proiect foarte interesant, care chiar merita promovat.

Pe scurt, este un proiect care se rezuma la atat: „Sa curatam tara de deseuri – intr-o singura zi!”.

Probabil cel mai mare proiect de acest gen, prin care se urmareste curatarea zonelor naturale de mormanele de gunoaie aruncate aiurea de diversi „binevoitori”, cu ajutorul si implicarea catorva zeci de mii de oameni.

Romania este a patra tara implicata in aceasta actiune.

Totul a inceput in 2008 in Estonia de la un grup de entuziasti. Au mai adunat cativa oameni, care au venit si ei cu alti oameni. Si uite asa, au reusit sa porneasca tavalugul ! In 3 Mai 2008 mai mult de 50.000 de oameni au adunat peste 10.000 tone de deseuri, in 5 ore (!) reusind sa curete la propriu toata tara.

Au urmat Letonia si Lituania in 2009.

Acum am preluat noi stafeta J

Pentru informatii detaliate, idei, implicare, sustinere etc – accesati www.letsdoitromania.ro

Pentru ca mie mi-a luat ceva timp si „sapaturi” pana am descoperit ce si cum, o sa incerc sa ofer cat mai multe informatii practice, punctuale despre acest proiect pentru cei interesati.

1. Perioada de desfasurare a proiectului este Ianuarie-Septembrie 2010. Ziua de curatenie va fi una din sambetele lui Septembrie.
2. Pana atunci sunt doua etape principale:
1. Cartografierea
2. Atragerea si implicarea voluntarilor, partenerilor, autoritatilor, companiilor etc.
3. Cei interesati de proiect si de tot ceea ce implica pot studia Ghidul urmator:

http://www.letsdoitromania.ro/assets/images/Ghidul_LDIR.pdf

4. Voluntarii se pot implica in doua faze: Cartografierea si Curatenia.
5. Cartografierea presupune realizarea hartii deseurilor: identificarea punctelor in care exista gropi de gunoi, caracteristici etc. si apoi preluarea si procesarea datelor cu programul hartii.
6. Cartografierea se face prin campanii in weekend, pe zone. Prima campanie de cartografiere are loc in weekendul 27-28 februarie 2010, in judetul Teleorman.
7. Pentru participarea la actiunea de cartografiere incrierea se face urmand link-ul:

http://www.letsdoitromania.ro/intranet/index2.php?option=com_fabrik&view=form&fabrik=7&random=0&Itemid=20

Cam atat pentru acum.

O sa revin asupra subiectului, chiar e super.

Vorbele altora (Dan Selaru)

Preiau aici o colectie frumoasa de citate, postata de Dan Selaru.

Cred ca din cand in cand ne prinde bine sa mai citim si sa meditam la ce mai spun altii.

La cata isterie este in ultima vreme, ne mai racorim putin.

"

Curajul este ceea ce îţi trebuie pentru a sta în picioare şi a vorbi; curajul este şi ceea ce îţi trebuie pentru a sta jos şi a asculta. Sir Winston Leonard Spencer-Churchill

Un fanatic este cineva care nu îşi poate schimba părerea şi nu va schimba subiectul. Sir Winston Leonard Spencer-Churchill

Nu este suficient să facem tot ce putem; câteodată trebuie să facem şi ceea ce trebuie. Sir Winston Leonard Spencer-Churchill

Simţul umorului face parte din arta de a conduce, de a te înţelege cu oamenii, de a duce lucrurile la bun sfârşit. Dwight David Eisenhower

Înţelepciunea nu constă în a distruge idolii, ci constă în a nu-i crea vreodată. Umberto Eco

Înţelepciunea înseamnă să ştii unde să te opreşti, să ştii ce e permis şi ce e interzis. Lev Tolstoi

Înţelepciunea este ceea ce rămâne după ce am epuizat părerile personale. Cullen Hightower

Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic. Socrate

Democraţia este un sistem de autodeterminare. Este dreptul de a face alegerea greşită. John Patrick

Bunul simţ înseamnă talentul de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi de a face lucrurile aşa cum ar trebui făcute. C.E. Stowe

Patriotismul nu este o izbucnire de emoţie scurtă şi nebunească, ci o dăruire liniştită şi statornică de o viaţă. Adlai E. Stevenson

Politica este arta de a-i împiedica pe oameni să ia parte la treburi care îi preocupă pe bună dreptate. Paul Valery

Poporanism. Să faci din necioplire doctrină. Să ridici ignoranţa la rang de simbol. Valeriu Butulescu

Un politician este o persoană care face valuri şi apoi te face să crezi că el este singurul care poate salva nava. Ivern Ball

Deosebirea de opinie este cea mai înaltă formă de patriotism. Thomas Jefferson

Democraţia înseamnă că eşti lăsat să votezi cu candidatul care ţi-e cel mai puţin antipatic. Robert Byrne

Viitorul este suma paşilor pe care-i faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs. Henry Coandă

Caracterul este semnul de neşters care determină valoarea adevărată a fiecărui om şi a muncii sale. Orison Swett Marden

"

http://romaniadeieri.blogspot.com/2009/11/vorbele-altora.html

Fara reactie

„Nu evenimentele in sine conteaza, ci reactia noastra la ele”

Evenimentele se intampla. Si atat. Nu au in ele intrinsec valoare „buna” sau „rea” in termeni absoluti. Ceea ce le diferentiaza este reactia noastra la ele, modul in care le privim / le primim.

Am pornit acest articol de la o intamplare obisnuita, prin care am trecut ieri.

La o intalnire, cineva a reactionat – hai sa spunem – agresiv / brutal la cateva intrebari. Daca mi se intampla acum cateva luni in mod sigur ori ma ridicam de la masa si plecam ori ii „tranteam” vreo cateva vorbe grele de ma tinea minte.

Acum a fost altfel.

In primul rand reactia mea interioara a fost mult redusa fata de cum am stiam. M-a deranjat ce a a facut, dar putin si mai mult pentru ca nu cadra deloc cu intalnirea. Mai mult, inainte sa mi se ridice tensiunea deja ma gandeam la interlocutor – ce o fi cu el ? Oare nu isi da seama ca isi face rau singur ? Si ca suntem de aceeasi „baricada” ? Ca nu asa ajungem sa ne intelegem ?

Si am ales sa tac. I-am aratat prin tacere ca nu mi-a placut ce a facut, dar atat. Fara nici o alta reactie, nici verbala, nici prin gesturi.

In maxim 2 minute s-a linistit singur si am continuat discutia. Frumos a fost ca a descoperit singur ca nu avea dreptate in ceea ce sustinea, dar asta e mai putin important.

Important a fost ca, nereactionand exterior, nu am escaladat disputa si pur si simplu agresivitatea lui, neintampinand nici un zid, „s-a topit” in neant. Ca o minge aruncata cu viteza la care nu dai retur. Parca a trecut o mica furtuna in urma careia nu a ramas nimic. Si a fost bine asa.

Mai departe, m-a bucurat reactia (sau lipsa mea de reactie) interioara. Am ramas linistit, nedumerit putin de reactia lui, si incercand sa inteleg ce se intampla in mintea sau in sufletul lui. M-a bucurat pentru ca ego-ul meu a stat cumintel acolo, nu a sarit ca ars ca s-a luat cineva de el.

Te pomenesti ca oi mai fi crescut si eu J

„Invidia e buna” !?!

Cateodata stau si ma minunez ce idei aiurea sunt folosite la reclame.

Ultima gaselnita e o reclama radio la nu stiu ce care incepe cu „Invidia e buna”. Si continua pe aceasta idee pana la capat. Chiar incearca sa te convinga ca e in regula daca esti invidios.

Cel putin asta am retinut eu. Nici macar nu am reusit sa imi dau seama la ce e reclama.

Doamne, cata minte le mai trebuie unora ...

Ce minte creatza (mai degraba neteda) o fi venit cu ideea asta si apoi ce minti cretze (a se citi netede) au avut clientii firmei de publicitate cand au acceptat sa dea bani gramada pe o asemenea campanie.

Primul lucru: cum poti sa spui asa ceva, ca invidia e buna ?? Buna ... sa ce ? Sa ti se puna la ficat ? Inca nu am gasit pe nimeni sa creada, macar in gluma, ca te poate ajuta cu ceva invidia. Din contra, marea majoritate considera ca e un defect in toata regula, care face rau la toata lumea: si celui invidios si celor din jurul lui. Si nu e doar la nivel de parere, ci la nivel de convingere pentru foarte multi.

Sa incerci sa transformi cumva convingerea asta in ceva de genul „stai, ca ar putea fi si buna” sau chiar ca e buna ... e stupizenie de-a dreptul. Nu numai ca nu poti schimba convingerile cuiva (poti modifica pareri, idei, dar nu convingeri), dar si educatia si experienta si logica iti spun ca nu e asa. NU e buna.

Iar al doilea lucru – nu am reusit sa imi dau seama la ce este reclama. La un sapun ? la un site? Sau la un ziar? Poate la o masina. Nu stiu.

Ideea e ca o reclama de nu stiu cate secunde, in care se vorbeste gramada, nu reuseste sa transmita la ce anume face reclama (in afara de cazul in care face reclama chiar la invidie; atunci se leaga totul).

Asa ca cei care platesc pentru aceasta campanie arunca cu bani aiurea.

PS: Idei suplimentare (gratis) pentru firma de publicitate: „Ura e buna” „Crima e buna”. Mai departe pot sa completeze si singuri ca sunt baieti mari.

Lupul cel bun si lupul cel rau

Un batran indian cherokee statea de vorba cu nepotul sau.
"In fiecare om salashuiesc doi lupi care se lupta mereu.
Unul este lupul cel rau: supararea, orgoliul, ura, neincrederea, lauda de sine, cinismul, razbunarea.
Celalalt este lupul cel bun: Iubirea, cinstea, bunatatea, speranta, increderea, altruismul, hotararea, acceptarea, iertarea."
Dupa un moment de gandire, nepotul il intreaba:
"Si care din cei doi lupi invinge?"
"Cel pe care il hranesti!" a fost raspunsul.

Superba metafora.
"Cel pe care il hranesti"
Releva foarte plastic si la obiect care este calea de urmat - pur si simplu concentreaza-te pe gandurile bune. Exerseaza-le. Fii tot timpul cu ele, lasa-le sa se dezvolte, sa creasca. Si vor hrani pe zi ce trece "lupul cel bun".
Partea frumoasa este ca raspunde si la intrebarea "cum sa scap de gandurile negative". Pur si simplu nu le faci nimic ! Daca apar - lasa-le sa se consume singure, fara sa le dai "de mancare". Treci peste.
Pe masura ce lupul cel bun creste, il va coplesi pe celalalt.
Cultiva gandurile si sentimentele pozitive.
Doar atat.
:)

Minte si Inima

De multe ori Mintea “pricepe”, “intelege” foarte repede.
Cateodata asta se intampla “prea” repede, nelasand timp Inimii sa asimileze, uitand ca rezolvarea la multe probleme provin din Inima, nu din Minte.

Mintea este un instrument. Folosit cum trebuie iti aduce mari foloase, in multe planuri ale vietii.
Eu unul apreciez foarte mult Mintea (sub toate formele ei) atunci cand o intalnesc.
Dar lasata sa preia conducerea in fiecare aspect al vietii ajunge sa constituie o frana in dezvoltarea personala, a intelegerii mai profunde a aspectelor vietii.

Educa Mintea sa lase timp nivelului profund al fiintei sa “priceapa” si sa asimileze.

Teama de a nu gresi

Scriam data trecuta despre greseli si despre reactia noastra la ele – la greselile noastre sau la ale celor din jur.

As vrea sa continui cu alt aspect legat de teama de a nu gresi.
Pana la un punct teama este buna. Te ajuta sa fii atent, sa fii alert. Ajuta sa te depasesti, sa te gandesti de doua ori cand faci un lucru. Pe scurt – te ajuta sa faci bine un lucru, daca tot il faci.

Dar dincolo de acel punct apare inhibitia. Apare blocajul: nu faci nimic de teama sa nu gresesti.
Sau astepti tot timpul sa ti se dea instructiuni sau sa ti se spuna ce trebuie sa faci.
Victima sigura a celorlalti, victima sigura a vietii.

Senzatia pe care o lasa aceste persoane este de calculator care nu are program: asteapta tot timpul sa i se introduca programul si sa se apese ENTER. Nu primeste program – sta cuminte in „Stand by” sau se agita de colo colo in cautare de instructiuni.

Este pe departe una din cele mai mari bariere in realizarea in viata. Ca si cum ai merge tot timpul cu frana de mana trasa, atat in evolutia profesionala cat si in cea personala.

Ori daca infrunti putin aceasa teama realizezi ca simplul fapt de a nu face nimic de teama sa nu gresesti este o greseala mai mare decat sa faci ceva gresit. Cel putin daca faci ceva si gresesti ai ocazia sa descoperi ce ai gresit, sa inveti. Iar data viitoare nu vei mai gresi. Vei deveni mai bogat cu o experienta.

Asa ca pune mana si descopera unde ai blocaje datorate fricii de a nu gresi; studiaza si vezi de unde apar; si abordeaza-le – cu atentie, cu grija, dar abordeaza-le. Si actioneaza.

„In acest joc de carti numit viata, noi nu putem juca decat cartile pe care le-am primit, tinand cont si de talentul nostru la joc.
Cei care insista sa primeasca alta mana de carti sunt cei predispusi catre un esec sigur.
Nimeni nu ne intreaba daca dorim sa jucam. Aceasta optiune nu ne apartine. De jucat trebuie sa jucam oricum.
Singura optiune este legata de felul in care vom juca aceste carti.”
(Rugaciunea broastei – Anthony De Mello)

A gresi e omeneste

“A gresi e omeneste”
“Numai cine nu munceste nu greseste”
De cate ori nu ati auzit aceste vorbe?! De cate ori nu le-ati folosit?! Cred ca merita 5 minute de discutii pe marginea lor.

In primul rand sunt momente in care nu (ne) recunoastem greseala. Refuzam, la nivel constient sau inconstient, sa „vedem” greseala si sa o incadram ca atare. Am mentionat asta numai pentru a puncta varianta, intalnita des in viata de zi cu zi. Dar discutia de acum as vrea sa o concentram pe cazurile in care deja am trecut de aceasta faza si stim ca e vorba de o greseala.

DA, e omeneste a gresi, se intampla oricui. Inca nu am intalnit persoana perfecta, care sa nu fi gresit si care sa nu mai greseasca niciodata.
Acum depinde de fiecare om ce si cum: cat e de constient de greseala, in ce mod reactionam, cat ne ajuta sau ne lovesc efectele samd.

De cele mai multe ori folosim aceste vorbe „in favoarea noastra”: cand gresim noi si o folosim ca scuza, cerand intelegerea si iertarea din partea celorlalti, eventual ajutorul lor. Sau ca scuza in proprii nostri ochi.
E in regula ! E reactie fireasca.
Din acest punct incep sa se deosebeasca oamenii.

Unii se opresc la acest moment. Si gata! S-a inchis capitolul. Am gresit, m-am scuzat, am primit intelegerea celorlalti. Si gata ! Se asterne o dulce uitare, se vine cu buretele.
Din pacate asta inseamna ca o sa repete aceeasi greseala mai devreme sau mai tarziu.

Altii incep sa (isi) puna intrebari, sa inteleaga UNDE ai gresit, DE CE au gresit si CUM sa faca sa nu mai greseasca, cel putin intr-o situatie similara.
Abia aici intervine partea pozitiva a greselii, cand incerci sa „valorizezi” experienta respectiva, cand o folosesti pentru a mai evolua un pas.

Un alt aspect este cel legat de „repararea greselii”. Unele greseli pot fi indreptate mai usor, altele putin mai greu, dar pot fi reparate. Si se trece mai departe.
Ce se intampla insa in cazul greselilor grave ? Greseli care nu mai pot fi intreptate. Dau un exemplu extrem, pentru claritatea exercitiului: cum sa „indrepti” o crima?
Nu stiu daca exista raspuns in adevaratul sens al cuvantului la problema asta. Dar sunt cateva „trepte” general valabile:
- „asumarea” – ai facut-o ! asuma-ti greseala; incearca sa repari ceea ce se poate repara; fa tot ce tine de tine sa aduci alinare. Ce nu se poate „indrepta” – nu se poate! Impaca-te cu ideea.
- „pedeapsa” – mai devreme sau mai tarziu va veni si pedeapsa. Chiar si atunci cand nu apucam sa vedem pedeapsa, cand in aparenta respectivul „a scapat” de pedeapsa. Mi se pare atat de evident ca trebuie sa existe un echilibru intre „fapta” si „rasplata” incat voi trece peste asta repede
- „izbavirea” – in acelasi fel, orice greseala se ispaseste mai devreme sau mai tarziu. Nu cred in „pedeapsa vesnica” la fel cum nu cred in „greseala absoluta”. Eternitatea e un timp foarte-foarte lung. Orice rau facut – il platesti, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu. Cand l-ai platit apare izbavirea. Cum as putea sa cred ca Sisif va urca bolovanul in vecii vecilor ? Absenta izbavirii, a „mantuirii” echivaleaza cu absenta lui Dumnezeu. Ai gresit – platesti in functie de gravitatea greselii, iti inveti lectia si treci mai departe.

Hai sa trecem acum la alt aspect, legat de „ceilalti”, de „greselile gresitilor nostri”. Cati dintre noi isi aduc mai aminte ca a gresi este omeneste atunci cand altcineva greseste fata de noi ? Cati dintre noi nu se transforma instantaneu in judecator, juriu si calau in acelasi timp ?

Iti propun un exercitiu: studiaza-te o perioada cum reactionezi in viata de zi cu zi la greseli: ale tale, ale celorlalti fata de tine sau fata de altii. Vezi reactiile la greselile de la serviciu, ale copilului tau, la greseala partenerului sau a prietenilor.

In final as vrea sa mi punctez o data ca greseala poate fi transformata intr-o trambulina spre intelegere, spre evolutie. Orice greseala are o parte buna si depinde numai de noi sa o descoperim, sa asimilam experienta si sa trecem mai departe. Maine soarele va rasari din nou.

Stiri pozitive si povesti de succes

In fiecare zi vedem in jurul nostru, aflam din media tot felul de exemple sau povesti despre esecuri, despre probleme „de nerezolvat”, despre „imposibilitati”. Pur si simplu stiri, povesti, exemple care nu fac decat sa ne rapeasca bruma de avant in rezolvarea problemelor, in depasirea obstacolelor.

Sunt atat de rare povestile despre reusite ! Povesti care sa ne insufleteasca, sa ne ridice moralul, sa ne faca sa trepidam si sa spunem „Uite ca se poate ! VREAU SI EU ! POT !”.

Mai mult decat atat ! Dupa ce ca sunt putine, mai avem si „masochismul” sa nu ne bucuram de reusite, ci sa le transformam urgent in „infrangeri”, in motive de frustrare si lamentare.
Unul din ultimele exemple a fost chiar „povestea” cu Insula Serpilor si delimitarea platoului contintinental. „S-a reusit” performanta ca in cateva ore de la anuntarea verdictului sa dispara orice urma de bucurie la reusita Romaniei si sa se transforme intr-un imens scandal care anulat orice posibilitate de a fructifica la exterior momentul bun. Nu contest sub nici o forma ca tot ce tine de cazul Sterling - concesionare / explorare / exploatare ... – nu e adevarat sau ca nu e o (mare) problema si o porcarie de toata jena. Sau ca nu trebuie urmarita si descalcita si transata.
Constat numai ca, daca inainte se spunea ca la noi orice minune tine trei zile, de data asta a tinut 3 ore ! Fabuloasa performanta.

Si totusi, povestea Insulei Serpilor are de oferit ! Este un exemplu de reusita. Ramane doar sa privim unde trebuie.
Romania a castigat de pe urma procesului. Pur si simplu, indiferent ce s-a intamplat mai departe, dupa incheierea procesului de la Curtea Internationala de Justitie – Romania a castigat la proces. (Cine are dubii, sa incerce macar exercitiul negatiei - care era cealalta varianta si ce ar fi insemnat pt Romania.)
Recunosc ca m-am bucurat tare mult cand am aflat rezultatul. Inainte de pronuntarea sentintei parca nici nu indrazneam sa cred ca vom castiga. Nu stiu daca voi simti in buzunar ceva de pe urma procesului, dar sigur am castigat la nivel de moral. M-am simtit foarte bine si mandru atunci, iar asta nu mi-o poate lua nimeni.

Mai departe, cati dintre voi ati mai urmarit sau v-ati mai interesat de echipa care facut posibil sa castigam ? O echipa de toata isprava, foarte tanara (media de varsta - 32 ani! este extraordinar pentru domeniul in cauza), de oameni care au muncit Dumniezeu stie cat, si care au reprezentat excelent Romania. Cautati si cititi putin despre ei. Chiar sunt exemple de urmat, exemple clare de persoane care au reusit sa isi puna in valoare calitatile, care au reusit pur si simplu.

Dau aici detalii despre unul din echipa care a reprezentat Romania (nu il cunosc personal, nu e un favor special; e doar un exemplu):

Mirela Pascaru este secretar III in cadrul OFDM. Este absolventa a Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti si a Colegiului Juridic Franco-Roman de Studii Europene. Master in Drept Comunitar, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti. Absolventa a Academiei privind Politica si Dreptul Oceanelor din Rodos. Expertiza in relatia cu instantele internationale, activand trei ani (2003-2006) in Directia Agentului Guvernamental pentru CEDO. In perioada 2006-2007 a fost consilierul juridic al Ambasadei romane la Haga, punct de contact cu Grefa CIJ.
(sursa: hotnews.ro - http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5384661-echipa-romaniei-haga-convins-curtea-internationala-justitie.htm)

In fiecare zi suntem inconjurati de exemple de toate felurile. Ramane la latitudinea noastra sa alegem ceea ce ne inspira, ceea ce ne invata ceva, ce ne da aripi pe drumul nostru.
Cautati ceea ce va ajuta ! Cand apare ceva care inspira – protejeaza-l ! Fa-l cunoscut ! Va ajuta si pe altii si poate reusim sa mai echilibram balata.

Intrebari pentru autocunoastere

Mi-au placut niste intrebari pe care le-am citit intr-un articol. Intrebari simple care te ajuta sa te cunosti, sa pornesti pe drumul autocunoasterii.

• Ce ganduri imi trec cel mai des prin minte in timpul unei zile?
• Ce anume s-a petrecut cand mi s-a schimbat starea?
• Care este cliseul dupa care reactionez atunci cand sunt stresat - adica atunci cand ma supar si sunt frustrat si nemultumit?
• Dar atunci cand cunosc pentru prima data o persoana?
• Ce anume ma face sa intru imediat intr-o stare productiva?
• Ce aspecte sau lucruri imi atrag spontan atentia in orice imprejurare m-as afla?

(Gabriela Marin)

Incearca sa iei intrebarile pe rand si sa dai cateva raspunsuri. Studiaza-te in viatza de zi cu zi si vezi cat de corecte sunt raspunsurile date.

Fiecare raspuns te va ajuta sa faci putina lumina in sufletul tau, iti va clarifica imaginea pe care o ai despre tine.

Si fiecare raspuns te va duce mai departe spre alta intrebare pe drumul autocunoasterii.

Spor la treaba