A gresi e omeneste

“A gresi e omeneste”
“Numai cine nu munceste nu greseste”
De cate ori nu ati auzit aceste vorbe?! De cate ori nu le-ati folosit?! Cred ca merita 5 minute de discutii pe marginea lor.

In primul rand sunt momente in care nu (ne) recunoastem greseala. Refuzam, la nivel constient sau inconstient, sa „vedem” greseala si sa o incadram ca atare. Am mentionat asta numai pentru a puncta varianta, intalnita des in viata de zi cu zi. Dar discutia de acum as vrea sa o concentram pe cazurile in care deja am trecut de aceasta faza si stim ca e vorba de o greseala.

DA, e omeneste a gresi, se intampla oricui. Inca nu am intalnit persoana perfecta, care sa nu fi gresit si care sa nu mai greseasca niciodata.
Acum depinde de fiecare om ce si cum: cat e de constient de greseala, in ce mod reactionam, cat ne ajuta sau ne lovesc efectele samd.

De cele mai multe ori folosim aceste vorbe „in favoarea noastra”: cand gresim noi si o folosim ca scuza, cerand intelegerea si iertarea din partea celorlalti, eventual ajutorul lor. Sau ca scuza in proprii nostri ochi.
E in regula ! E reactie fireasca.
Din acest punct incep sa se deosebeasca oamenii.

Unii se opresc la acest moment. Si gata! S-a inchis capitolul. Am gresit, m-am scuzat, am primit intelegerea celorlalti. Si gata ! Se asterne o dulce uitare, se vine cu buretele.
Din pacate asta inseamna ca o sa repete aceeasi greseala mai devreme sau mai tarziu.

Altii incep sa (isi) puna intrebari, sa inteleaga UNDE ai gresit, DE CE au gresit si CUM sa faca sa nu mai greseasca, cel putin intr-o situatie similara.
Abia aici intervine partea pozitiva a greselii, cand incerci sa „valorizezi” experienta respectiva, cand o folosesti pentru a mai evolua un pas.

Un alt aspect este cel legat de „repararea greselii”. Unele greseli pot fi indreptate mai usor, altele putin mai greu, dar pot fi reparate. Si se trece mai departe.
Ce se intampla insa in cazul greselilor grave ? Greseli care nu mai pot fi intreptate. Dau un exemplu extrem, pentru claritatea exercitiului: cum sa „indrepti” o crima?
Nu stiu daca exista raspuns in adevaratul sens al cuvantului la problema asta. Dar sunt cateva „trepte” general valabile:
- „asumarea” – ai facut-o ! asuma-ti greseala; incearca sa repari ceea ce se poate repara; fa tot ce tine de tine sa aduci alinare. Ce nu se poate „indrepta” – nu se poate! Impaca-te cu ideea.
- „pedeapsa” – mai devreme sau mai tarziu va veni si pedeapsa. Chiar si atunci cand nu apucam sa vedem pedeapsa, cand in aparenta respectivul „a scapat” de pedeapsa. Mi se pare atat de evident ca trebuie sa existe un echilibru intre „fapta” si „rasplata” incat voi trece peste asta repede
- „izbavirea” – in acelasi fel, orice greseala se ispaseste mai devreme sau mai tarziu. Nu cred in „pedeapsa vesnica” la fel cum nu cred in „greseala absoluta”. Eternitatea e un timp foarte-foarte lung. Orice rau facut – il platesti, intr-un fel sau altul, mai devreme sau mai tarziu. Cand l-ai platit apare izbavirea. Cum as putea sa cred ca Sisif va urca bolovanul in vecii vecilor ? Absenta izbavirii, a „mantuirii” echivaleaza cu absenta lui Dumnezeu. Ai gresit – platesti in functie de gravitatea greselii, iti inveti lectia si treci mai departe.

Hai sa trecem acum la alt aspect, legat de „ceilalti”, de „greselile gresitilor nostri”. Cati dintre noi isi aduc mai aminte ca a gresi este omeneste atunci cand altcineva greseste fata de noi ? Cati dintre noi nu se transforma instantaneu in judecator, juriu si calau in acelasi timp ?

Iti propun un exercitiu: studiaza-te o perioada cum reactionezi in viata de zi cu zi la greseli: ale tale, ale celorlalti fata de tine sau fata de altii. Vezi reactiile la greselile de la serviciu, ale copilului tau, la greseala partenerului sau a prietenilor.

In final as vrea sa mi punctez o data ca greseala poate fi transformata intr-o trambulina spre intelegere, spre evolutie. Orice greseala are o parte buna si depinde numai de noi sa o descoperim, sa asimilam experienta si sa trecem mai departe. Maine soarele va rasari din nou.

Stiri pozitive si povesti de succes

In fiecare zi vedem in jurul nostru, aflam din media tot felul de exemple sau povesti despre esecuri, despre probleme „de nerezolvat”, despre „imposibilitati”. Pur si simplu stiri, povesti, exemple care nu fac decat sa ne rapeasca bruma de avant in rezolvarea problemelor, in depasirea obstacolelor.

Sunt atat de rare povestile despre reusite ! Povesti care sa ne insufleteasca, sa ne ridice moralul, sa ne faca sa trepidam si sa spunem „Uite ca se poate ! VREAU SI EU ! POT !”.

Mai mult decat atat ! Dupa ce ca sunt putine, mai avem si „masochismul” sa nu ne bucuram de reusite, ci sa le transformam urgent in „infrangeri”, in motive de frustrare si lamentare.
Unul din ultimele exemple a fost chiar „povestea” cu Insula Serpilor si delimitarea platoului contintinental. „S-a reusit” performanta ca in cateva ore de la anuntarea verdictului sa dispara orice urma de bucurie la reusita Romaniei si sa se transforme intr-un imens scandal care anulat orice posibilitate de a fructifica la exterior momentul bun. Nu contest sub nici o forma ca tot ce tine de cazul Sterling - concesionare / explorare / exploatare ... – nu e adevarat sau ca nu e o (mare) problema si o porcarie de toata jena. Sau ca nu trebuie urmarita si descalcita si transata.
Constat numai ca, daca inainte se spunea ca la noi orice minune tine trei zile, de data asta a tinut 3 ore ! Fabuloasa performanta.

Si totusi, povestea Insulei Serpilor are de oferit ! Este un exemplu de reusita. Ramane doar sa privim unde trebuie.
Romania a castigat de pe urma procesului. Pur si simplu, indiferent ce s-a intamplat mai departe, dupa incheierea procesului de la Curtea Internationala de Justitie – Romania a castigat la proces. (Cine are dubii, sa incerce macar exercitiul negatiei - care era cealalta varianta si ce ar fi insemnat pt Romania.)
Recunosc ca m-am bucurat tare mult cand am aflat rezultatul. Inainte de pronuntarea sentintei parca nici nu indrazneam sa cred ca vom castiga. Nu stiu daca voi simti in buzunar ceva de pe urma procesului, dar sigur am castigat la nivel de moral. M-am simtit foarte bine si mandru atunci, iar asta nu mi-o poate lua nimeni.

Mai departe, cati dintre voi ati mai urmarit sau v-ati mai interesat de echipa care facut posibil sa castigam ? O echipa de toata isprava, foarte tanara (media de varsta - 32 ani! este extraordinar pentru domeniul in cauza), de oameni care au muncit Dumniezeu stie cat, si care au reprezentat excelent Romania. Cautati si cititi putin despre ei. Chiar sunt exemple de urmat, exemple clare de persoane care au reusit sa isi puna in valoare calitatile, care au reusit pur si simplu.

Dau aici detalii despre unul din echipa care a reprezentat Romania (nu il cunosc personal, nu e un favor special; e doar un exemplu):

Mirela Pascaru este secretar III in cadrul OFDM. Este absolventa a Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti si a Colegiului Juridic Franco-Roman de Studii Europene. Master in Drept Comunitar, Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti. Absolventa a Academiei privind Politica si Dreptul Oceanelor din Rodos. Expertiza in relatia cu instantele internationale, activand trei ani (2003-2006) in Directia Agentului Guvernamental pentru CEDO. In perioada 2006-2007 a fost consilierul juridic al Ambasadei romane la Haga, punct de contact cu Grefa CIJ.
(sursa: hotnews.ro - http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5384661-echipa-romaniei-haga-convins-curtea-internationala-justitie.htm)

In fiecare zi suntem inconjurati de exemple de toate felurile. Ramane la latitudinea noastra sa alegem ceea ce ne inspira, ceea ce ne invata ceva, ce ne da aripi pe drumul nostru.
Cautati ceea ce va ajuta ! Cand apare ceva care inspira – protejeaza-l ! Fa-l cunoscut ! Va ajuta si pe altii si poate reusim sa mai echilibram balata.

Intrebari pentru autocunoastere

Mi-au placut niste intrebari pe care le-am citit intr-un articol. Intrebari simple care te ajuta sa te cunosti, sa pornesti pe drumul autocunoasterii.

• Ce ganduri imi trec cel mai des prin minte in timpul unei zile?
• Ce anume s-a petrecut cand mi s-a schimbat starea?
• Care este cliseul dupa care reactionez atunci cand sunt stresat - adica atunci cand ma supar si sunt frustrat si nemultumit?
• Dar atunci cand cunosc pentru prima data o persoana?
• Ce anume ma face sa intru imediat intr-o stare productiva?
• Ce aspecte sau lucruri imi atrag spontan atentia in orice imprejurare m-as afla?

(Gabriela Marin)

Incearca sa iei intrebarile pe rand si sa dai cateva raspunsuri. Studiaza-te in viatza de zi cu zi si vezi cat de corecte sunt raspunsurile date.

Fiecare raspuns te va ajuta sa faci putina lumina in sufletul tau, iti va clarifica imaginea pe care o ai despre tine.

Si fiecare raspuns te va duce mai departe spre alta intrebare pe drumul autocunoasterii.

Spor la treaba