Atitudinea. Atitudinea cu care abordam situatiile de zi cu zi. Cat de multe depind de aceasta! Cat de multe depind de cine anume reactioneaza la situatiile de zi cu zi: ego-ul tau sau sau TU (sinele tau) !
Hai sa dam un exemplu cu care foarte multi ne-am intalnit: condus masina prin minunatul nostru trafic.
Mergi cu masina, te simti bine, te-ai trezit odihnit de dimineatza si mai e si un soare frumos. Si apare unul care iti taie fata sau care nu iti da voie sa il depasesti sau care face fitze pe strada.
Si atunci – ti se ridica tensiunea. Asta e nebun la cap ? Cine se crede ? E inconstient ? Nu isi da seama ca masina e doar un fier ? Incepi sa strigi la el, pui frana sau accelerezi, ii mai faci si un gest clasic prin care ii arati parerea ta despre el.
Iar el, la randul lui reactioneaza si mai tare. Orgoliul lui nu poate sa permita ca un „amarat” sa ii faca lui semne sau sa ii dea lectii. Si asa e vai de capul lui, nu stie sa mearga pe strada si nici sa se dea la o parte din fata celor care chiar stiu sa conduca. Iti pune o frana in fata sau se face cu masina spre tine ...
Si uite-asa escaladeaza tot. La primul semafor va dati jos din masina amandoi si incepeti sa va „blagosloviti”, eventual, pentru eficienta binecuvantarilor mai apare si o bata de baseball. Si se alege praful si de starea voastra de bine si de liniste si de programul vostru ...
Cum s-a ajuns la asta ?? Cum de la starea de bine in care savuram soarele bland am ajuns sa ne dam in cap cu un strain ?
Simplu – orgoliu!
Desi „provocarea” initiala poate fi ori de la orgoliu (orgoliul de „smecher”, ce masina smechera am eu sau ce sofer bun sunt) ori doar de la neatentie sau din greseala, continuarea in exemplul de mai sus este numai chestie de orgoliu! Doar ego ! Din ambele parti.
Ego-ul este cel care se simte amenintat sau „diminuat” daca nu ii spune vre-o doua nebunului aluia. Ego-ul este cel care nu permite altuia sa iti faca semne obscene. Ego-ul este cel care nu iti (isi) permite sa primesti mustrari sau lectii din partea celorlalti.
Si unde te duce asta ? Sigur la nimic bun. Nervi, neuroni consumati, timp consumat, eventual un cap spart si un ochi vanat. Ca sa ce ?? Pentru ce? Daca am pune atata energie si patos in rezolvarea problemelor de la birou de exemplu ... mama, Doamne, ce randament am avea!
Hai sa schimbam ceva in povestea de mai sus.
Mergi cu masina, te simti bine. Apare „orgoliul” in persoana la volanul altei masini. Observi ce se intampla si primul lucru la care te gandesti este cum sa nu te loveasca, cum sa eviti problemele. Te-ai dat la o parte din calea lui Schumacher, ai rezolvat problema, el se duce mai departe si cu asta basta. E mai bine asa ? Pai sigur vei ajunge mai devreme la birou si fara nervi.
Care e drumul tau ? Ca e spre birou, spre casa, spre o intalnire – ai un drum, ai o tinta. Si sigur scopul nu e sa te iei la cearta cu altul pe strada. Atunci – fii constient de drumul tau si nu lasa orgoliul (al tau sau al altora) sa te devieze de la drum. Priveste situatia ca o incercare de a te abate de la drumul tau. Si alege constient cum reactionezi. Respira mai intai, gandeste-te care e scopul tau si abia apoi deschide gura sau da din maini.
Reactionezi cu aceeasi moneda – a facut el figuri faci si tu figuri – sigur escaladeaza intreaga situatie. Asta e mersul intotdeauna! Poti verifica oricand. Violenta naste violenta, indiferent ca e vorba de violenta fizica, verbala, mentala ... Si e valabil la orice scara – de la aceasta situatie „obisnuita” pana la relatii intre state.
Sau poti sa alegi alt drum. Ce ai de pierdut daca il lasi sa se duca in plata Domnului, indiferent ce a zis sau a facut ? Devii mai mic daca nu faci nimic ? Daca vrei cantareste-te dupa aceea. Nu prea cred ca o sa descoperi ca ai slabit sau ca ai mai scazut in inaltime. Dispare vre-o bucata din creier sau jumate de inima ? Nu prea cred. Si atunci de ce sa te abati de la drumul tau ? De ce sa permiti altuia sa te scoata de pe drumul tau ? Nici nu mai discut despre starea ta sau despre energia pe care nu e cazul sa o arunci de aiurea.
Nu sunt neaparat adeptul variantei „sa intorci si celalalt obraz”. Daca unul chiar vrea sa faca pe nebunul cu tine nu zice nimeni sa nu te aperi (ba din contra). Insa asta nu inseamna sa escaladezi situatia.
Ideea principala este sa reactionezi fara a-l provoca, fara a ridica stacheta nervilor. Sa reactionezi TU, constient, nu sa preia orgoliul controlul tau si sa iti dicteze ce si cum sa spui. De cate ori nu ti s-a intamplat sa reactionezi intr-un fel, iar la o ora dupa aceea sa iti dai seama ca puteai reactiona altfel, ca puteai obtine mai multe daca faceai altceva? Chiar si cand vrei sa corectezi sau sa ii dai o lectie – sa o faci constient, linistit si cu capul pe umeri. Daca ai nevoie de experienta asta – fa-o, dar fa-o constient.
Dac esti constient vei putea obtine maximul de la momentul respectiv. Chiar si in cazul in care gresesti, daca esti cu capul pe umeri vei realiza foarte repede asta, vei invata ce trebuie din asta si data viitoare vei face mai bine.
