A face sa a nu face - asta e intrebarea

Decat sa-ti para rau ca nu ai facut, mai bine sa iti para rau ca ai facut!

Bun citatul, merita pus deasupra usii, sa il vezi de fiecare data cand iesi pe usa.
Normal, ideal e sa nu iti para rau nici ca ai facut nici ca nu ai facut.
Dar problema e ca de multe ori esti in dilema: oare e bine sa fac? sau mai bine nu ? Dar mi-e frica. Daca se intampla nu stiu ce daca fac ... samd
Si mintea poate sa stea blocata mult in acest impas.
Iar cand nu ai alt criteriu dupa care sa alegi - e super bun. Macar o sa ai ce povesti la nepoti. Ca doar nu o sa le povestesti despre lucrurile pe care nu le-ai facut :)

(inca o data: ideal e sa nu iti para rau nici asa nici asa. ideal e sa gandesti - cu mintea si cu sufletul - si sa iei decizia pe care o consideri cea mai buna la acel moment. iar apoi sa fii impacat cu decizia luata, chiar daca peste 3 ani s-ar putea sa judeci altfel si eventual sa consideri ca era mai buna cealalta varianta)

Logica unui puci de catifea

Pe la inceputul lui iulie, dupa ce incepuse nebunia din politica noastra mioritica cu schimbarea presedintilor camerelor, a avocatului poporului si trecerea monitorului oficial in subordinea guvernului (nu mai stiu daca deja il suspendasera pe Basescu sau nu), discutam cu prietenii despre ce se intampla si ce va urma.

La un moment dat ma intreaba un prieten: „dar nu se poate gasi o varianta sa se linisteasca astia sau sa ii calmeze cineva?” Deja incepusera racnetele din EU. Primul raspuns care mi-a venit atunci in minte a fost: ”O lovitura de stat o data inceputa nu se termina decat atunci cand una din parti a castigat complet iar cealalta e kaput”

Buun. De atunci a trecut ceva vreme, s-au intamplat multe (chiar prea multe pentru o perioada atat de scurta). S-a terminat nebunia ? NU. Pentru ca inca nu a castigat nici o tabara. Partida se joaca inca.

Hai sa intram putin in logica evenimentelor: cei de la USL au pornit un tavalug imens. Unul din marile obiective (cel putin din cele vizibile) este sa il dea jos pe Basescu. L-au tras pe tusa, dar nu e dat jos.
Suntem in faza in care referendumul s-a incheiat, CCR-ul nu a luat nici o hotarare privind validarea sau invalidarea. La o judecata „normala”, pe baza datelor si a legilor in vigoare, CCR-ul ar trebui sa spuna ca asta e, refendumul este invalidat, stop joc. Vorbesc de o situatie „normala”, cu oameni „normali” si intr-un sistem „normal”.

Poate permite asa ceva USL-ul ? Acum, trecand in logica puciurilor, raspunsul clar e NU.

Si atunci? Pai raspunsul e simplu: trebuie facut orice pentru ca CCR sa nu dea o decizie. Simplu ca buna ziua. Daca nu da nici o decizie, atunci Basescu ramane pe tusa, Crin e la Cotroceni, Ponta la guvern si isi vad de treaba bine-merci.

Cum se poate face asta ?

Hmm, mai greu, dar se poate. Pai:
- se striga din toate partile in toate directiile pana cand omuld e rand nu mai intelege nimic uite recensamantul, nu e recensamantul; diaspora e pe liste, diaspora nu e pe liste samd, intelegeti ideea
- se pot „provoca” diverse scandaluri in interiorul CCR, scandaluri ce pot duce la blocarea activitatii. Sa nu uitam ca decizia privind referendumul trebuie luata cu majoritate de minim 6 judecatori. La acest moment se pare ca ar fi cumva 5-4 scorul. Deci nu e mult de luptat pentru a schimba balanta: ori „convingi” unul-doi sa isi schimbe parerea, ori faci in asa fel ca unul-doi sa fie schimbati cu totul din functie sa fie numiti altii mai „maleabili”.

Pariul meu facut luni a fost ca se blocheaza CCR-ul. Vedem pana la sfarsitul lunii daca asa o sa fie.

Legenda vânătorului care şi-a ţinut vorba

O poveste care mi-a placut foarte mult, publicata de Daniel Onaca pe blog

Supuşii unui împărat hapsân au prins odată un tânăr care vâna pe domeniul lui. Împăratul l-a aruncat în temniţă dar i-a promis că-l va elibera dacă îi va da un răspuns satisfăcător la întrebarea: „Ce vrea de fapt femeia?” Tânărul a trimis vorbă de şi-a chemat mama, sora, verişoara, vecinele şi le-a împărtăşit ghicitoarea împăratului. Fiecare din ele şi-a dat cu presupusul cum a ştiut mai bine, dar răspunsurile lor nu păreau să-l satisfacă pe suveran. Într-una din zile s-a nimerit prin partea locului şi o vrăjitoare; una din acele fiinţe bătrâne, gârbovite şi urâte ca limba rusă. Aceasta i-a promis prinsului că-i va dezvălui răspunsul corect la întrebare cu condiţia ca, după ce va fi eliberat, să o ia de nevastă.
Ce putea face sărmanul? Cum viaţa în libertate îi era mai scumpă decât orice pe lume, tânărul găsi că nu avea de ales aşa că acceptă târgul. Vrăjitoarea la rândul ei, bizuindu-se pe cuvântul lui, îl lămuri spunându-i că dorinţa cea mai aprigă a femeii este să fie stăpâna propriei sale vieţi! Tânărul s-a cerut degrabă la împărat şi i-a servit răspunsul aflat de la vrăjitoare. Împăratul se arătă mulţumit şi porunci ca braconierul să fie eliberat pe loc.

A urmat căsătoria cu zgripţuroaica cea bătrână. Se dovedi că tânărul cel chipeş era nu doar om de ipravă, ci şi de cuvânt. Oricât de silă i-ar fi fost gândul ca va trăi alături de o soaţă balcâză, el ştia că vorba era vorbă şi aceasta nu mai putea fi întoarsă. Judecaţi şi dumneavoastră însă mirarea mirelui când, în noaptea nunţii, găsi în pat o mândreţe de fată: delicată şi plăpândă ca lujerul de crin, nu alta! Înainte ca acesta să fi apucat să o atingă tânăra îi spuse cu glas drăgălaş:
– Pentru că te-ai ţinut de cuvânt îţi voi îndulci soarta în chipul acesta: jumătate de zi voi fi hîdă iar cealaltă jumătate voi fi întocmai aşa cum mă vezi acum. Urmează ca tu să alegi în care jumătate de zi să fiu tânără şi în care să fiu bătrână.
Tânărul se munci şi se frământă dar nu ştia cum ar fi fost mai bine: să râdă toţi de el, văzându-l ziua cu o babă slută, iar noaptea să petreacă alături de zâna lui nurlie, ori ziua să-şi arate soaţa frumoasă ca o cadră şi să urască de fiecare dată venirea nopţii? În cele din urmă tânărul i-a spus femeii să aleagă ea, cum crede că e mai bine.
– Voi fi tot timpul tânără şi frumoasă, răspunse mireasa, pentru că am găsit barbatul care mi-a dat libertatea de a fi stăpână pe propria mea viaţă.