A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menționate zilele și orele de vizită. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografii, castelul nu arăta nici mai bine nici mai rău ca altele… Ghidul mai spune că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar rezervarea zilei și orei vizitei urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
- Ceilalți vizitatori au intrat deja? – se interesa turistul.
- Ceilalți vizitatori??? – se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se fac individual și nici serviciile vreunui ghid nu oferim.
Gazda a început sa-i povesteasca turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu armuri de lângă intrare, armele din camera de sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorului o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.
- Și asta de ce? – a întrebat el nedumerit.
- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame de nisip. Fiecare vizitator trebuie să poarte această lingură cu el pe tot parcursul vizitei. La finalul călătoriei, cântărim nisipul rămas în lingură. Pentru fiecare gram de nisip lipsă se achită o Liră sterlină …
- Și dacă nu vărs nici un gram?
- Oh, în acest caz, vizita este gratuită.
Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. A decis sa nu meargă în partea de sus a castelului unde era galeria de tablouri, pentru că vântul sufla puternic și ar fi putut vărsa nisipul. A coborât scările pentru a ajunge în sala cu arme militare. Stând sub scară, si-a dat seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuia să sară peste o balustradă. Acest lucru nu i-ar fi pus viața în pericol, dar cu siguranța avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură.Se limită, deci, să examineze camera de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre ieșire.
Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și a așteptat nerăbdător rezultatul.
- Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiți nimic pentru vizită – spune proprietarul.
- Mulțumesc.
- Ți-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârșit omul în fustă.
Turistul, după un moment de ezitare, a decis să fie sincer.
- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să admir ceea ce era în jurul meu.
- Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Voi umple din nou lingura cu nisip, dar de data asta vreau sa uiți de ea și chiar dacă verși tot nisipul, nu vei plăti nimic pentru vizită. Singura condiție e că trebuie să termini turul în 12 minute, deoarece trebuie să vină alt vizitator.
Fără să piardă timpul, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la armurile expuse. Apoi a coborât repede pe scări în temniță. Deja vărsase tot nisipul, dar asta nu mai conta. În temniță el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Grăbit, a început să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas și-a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotărâtsă o ia spre ieșire, unde-l aștepta proprietarul castelului.
- Văd că nu aveți deloc nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut.
Vizitatorul nu a răspuns imediat.
- De fapt, nu – a spus el în cele din urmă.– Mă gândeam încontinuu cum să nu întârzii și chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o bucurie.
Omul în fustă își aprinse pipa și spuse:
Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic și nu se pot bucura de această călătorie.
Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți și nu se pot bucura de ceea ce este în jurul lor.
Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care merită să plătești.
(Multumesc persoanei dragi care mi-a trimis aceasta poveste)
