O, Om !

O, Om, ce mari raspunderi ai

In tot ce faci pe lume

De tot ce spui in scris sau grai

Caci negresit spre iad sau rai

Pe multi o sa indrume.

Cu grija trebuie sa spui

In viata ta, in toata,

Caci gandul care-l scrii sau spui

E-al tau si-al nimanui

Si vei culege roada lui

Ori viu ori mort, odata.

Ai spus o vorba: vorba ta,

Mergand din gura-n gura,

Va-nveseli sau va-ntrista,

Va curata sau va-ntina,

Rodind samanta pusa-n ea

De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant: cuvantul scris

E leac sau e otrava.

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Ramane-n urma drum deschis

Spre inaltare sau abis,

Spre ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec: versul tau

Ramane despre tine

Indemn spre bine sau spre rau,

Lasand in urma dorul sau

De har sau de rusine.

Arati o cale: calea ta

In urma ta nu piere.

E cale buna sau e rea,

Va prabusi sau va-nalta,

Vor merge suflete pe ea

Spre pace sau durere.

Traiesti o viata: viata ta

E una, numai una.

Orice ai fi, tu nu uita

Cum ti-o traiesti vei castiga

Ori fericire pe vecie

Ori chin pe totdeauna.

O, Om, ce mari raspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris sau grai

Tu lasi prin pilda ce o dai

Pe multi, pe multi spre iad sau rai

Mereu o sa-i indrume.

Deci nu uita: fii credincios

Cu grija si cu seama

Sa lasi in inimi luminos

Un semn, un gand, un drum frumos,

Caci pentru toate, ne’ndoios,

Odata vei da seama.

Cu multe multumiri pentru cel care mi-a adus aceasta poezie in cale.

Daca ... (Joseph Rudyard Kipling)

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!