O, Om !

O, Om, ce mari raspunderi ai

In tot ce faci pe lume

De tot ce spui in scris sau grai

Caci negresit spre iad sau rai

Pe multi o sa indrume.

Cu grija trebuie sa spui

In viata ta, in toata,

Caci gandul care-l scrii sau spui

E-al tau si-al nimanui

Si vei culege roada lui

Ori viu ori mort, odata.

Ai spus o vorba: vorba ta,

Mergand din gura-n gura,

Va-nveseli sau va-ntrista,

Va curata sau va-ntina,

Rodind samanta pusa-n ea

De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant: cuvantul scris

E leac sau e otrava.

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Ramane-n urma drum deschis

Spre inaltare sau abis,

Spre ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec: versul tau

Ramane despre tine

Indemn spre bine sau spre rau,

Lasand in urma dorul sau

De har sau de rusine.

Arati o cale: calea ta

In urma ta nu piere.

E cale buna sau e rea,

Va prabusi sau va-nalta,

Vor merge suflete pe ea

Spre pace sau durere.

Traiesti o viata: viata ta

E una, numai una.

Orice ai fi, tu nu uita

Cum ti-o traiesti vei castiga

Ori fericire pe vecie

Ori chin pe totdeauna.

O, Om, ce mari raspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris sau grai

Tu lasi prin pilda ce o dai

Pe multi, pe multi spre iad sau rai

Mereu o sa-i indrume.

Deci nu uita: fii credincios

Cu grija si cu seama

Sa lasi in inimi luminos

Un semn, un gand, un drum frumos,

Caci pentru toate, ne’ndoios,

Odata vei da seama.

Cu multe multumiri pentru cel care mi-a adus aceasta poezie in cale.

Daca ... (Joseph Rudyard Kipling)

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Despre talent

Daca cineva are un talent innascut, de exemplu de muzician sau de sculptor, acest lucru nu este suficient pentru a deveni artist. El este inca departe de acest scop. Pentru a-l atinge, el trebuie sa isi perfectioneze talentul. Iar acest lucru nu este posibil decat printr-o munca asidua.

Talentul fara munca nu reprezinta arta, la fel cum nu poate fi vorba despre arta atunci cand exista numai munca, dar fara talent. Numai cine combina talentul cu munca asidua poate realiza o opera de arta !

(Elisabeth Haich – Initierea)

Timpul

Timpul - cel mai mare “inamic” sau cel mai bun prieten. Depinde in ce relatii te afli cu el …

Suntem, vrand-nevrand, la mana lui, traim sub presiunea curgerii timpului. Si asta se observa in tot ceea ce facem, in reactiile pe care le avem si in planurile pe care le facem.

Din cauza ca stim, mai mult sau mai putin constient, ca timpul ne este limitat, una-doua ne trezim cu „problema” timpului disponibil. Nu am timp sa fac aia, nu am avut timp sa fac ailalta, trebuie sa imi fac timp pentru asta ...

Nu poti „lungi” timpul. O ora ramane o ora, indiferent cat ma dau peste cap.

Vreau sa fac multe, ca orice om. Vreau si sa merg la birou vreau si sa stau acasa, sa stau cu familia, sa mergem pe munte sau la un concert, asta ca exemplu.

Ce se poate face ?

Cred ca cea mai importanta lectie pe care a trebuit sa o accept a fost ca „nu poti face totul!”. Nu ai cum. Accepta asta, impaca-te cu ideea.

Brusc am scapat de frustrarile ca nu am facut ceva sau ca nu am timp sa fac ceva. Am devenit mult mai linistit, mai impacat cu ceea ce fac si cu ceea ce nu fac.

Unele lucruri vin prea repede. Asta e. Altele vin mai tarziu decat as vrea. Asta e. Poti sa iti spui ca exista un moment pentru toate, ca exista undeva un motiv pentru care se intampla asa. Indiferent de explicatii totusi, ramane faptul ca unele lucruri le poti face iar pentru altele nu ai timp. Cu cat inveti / accepti asta mai repede, cu atat vei fi mai linistit si vei reusi sa transformi timpul in „prieten” si ajutor de nadejde.

Un alt efect de la aceasta lectie este ca am devenit mult mai constient de timpul meu, de curgerea lui. Nu numai ca simt timpul mult mai bine, dar il si aloc mult mai bine. Din momentul in care scapi de presiunea, de frustrarile ca nu le poti face pe toate, devii mult mai rapid in alegerile pe care le faci in privinta alocarii timpului. Fac mult mai des ceea ce imi place si ma bucur mai mult de ceea ce fac. Lucrurile pe care „trebuie” sa le fac le fac mult mai repede. Chiar si cand „nu fac nimic”, sunt constient de asta si savurez starea, atata cat dureaza.

Timpul e (ca) o resursa. Finita. Cand aloci timp pentru ceva, ramane mai putin pentru altceva. E, si pornind de la asta, ordinea prioritatilor se modifica subtil si rapid, fara sa iti dai seama; asta pe langa ca ti se contureaza prioritatile mult mai clar.

Pentru final, doar o recomandare: cand faci ceva – fa-o cum trebuie, de la cap la coada; fa-o cu toata inima; concentrat pe momentul prezent, fara sa te gandesti la ce ai facut ieri sau ce trebuie sa faci maine. Vei fi surprins de rezultate.

Cersitul - a da sau a nu da bani

In general sunt foarte ferm in privinta asta, nu am dubii, semne de intrebare: nu dau bani la cersetori.

Pe de o parte consider ca in marea majoritate a cazurilor exista alternativa la cersit. Poate sa mearga la munca, isi poate gasi un serviciu daca chiar doreste. Sunt destui cersetori care au gasit o metoda facila de a castiga bani, mai multi si mai usor decat daca ar munci. Atata timp cat eu muncesc pentru acei bani pe care mi-i cere, nu vad de ce as plati.

Mai mult decat atat, sunt destui cersetori care nu sunt de capul lor. Au pe cineva care chipurile „are grija” de ei si are si grija sa le ia banii pe care ii aduna.

Recomand cu caldura filmul „Filantropica”. Aduce putina lumina in domeniul asta. Iar finalul este bestial.

Si totusi ... mai sunt si alte cazuri.

Cumparam ziarul. Vine o fetita la mine si imi cere bani. Ma uit la ea – destul de ingrijita. Nu zic nimic. Insista cu cerutul. O intreb: „mama ta stie ca cersesti?” Raspunde: „da, ea m-a trimis”. Intre timp mai venisera inca doua fetite, apoi inca una. Ma uit la fetitele celelalte: la fel, ingrijite. Ma uit mai bine – imi dau seama ca cel putin 3 sunt gemene, f posibil si a patra.

Ce faci in situatia asta ? Ce principii marete mai aplici ?

Arca lui Noe

Ce se poate invata de la Arca lui Noe:

Unu : Nu pierde barca.

Doi : Aminteşte-ţi cǎ toţi suntem în aceeaşi barcǎ.

Trei : Fǎ-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.

Patru : Fii pregǎtit. Când vei avea 600 de ani, e posibil ca cineva sǎ-ţi cearǎ sǎ faci ceva cu adevǎrat important.

Cinci : Nu asculta criticile; mergi înainte cu treaba care trebuie fǎcutǎ.

Sase : Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.

Sapte : De dragul siguranţei, cǎlǎtoreşte în pereche.

Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arcǎ împreunǎ cu gheparzii.

Nouǎ : Când eşti stresat, pluteşte pe apǎ o perioadǎ.

Zece : Aminteşte-ţi, Arca a fost construitǎ de amatori; Titanicul de profesionişti.

Eutanasierea cainilor fara stapan

Multa agitatie printre aparatorii drepturilor animalelor a mai starnit initiativa prefectului Bucurestiului de a eutanasia cainii fara stapan ! Nu iti vine sa crezi cati sunt si ce de argumente rasar si cata energie se pune in joc pentru a spune NU initiativei.

Si aici am eu o problema.

Suntem campioni cand este vorba de criticat, parca am fi toti nascuti in zodia Fecioarei. Putem critica orice, oricand, cu 1000 de motive – mai intemeiate sau mai pe langa.

Senzatia este ca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa incerce unul sa faca ceva. Si apoi – ahaaaa! Si cautam motive de dat in cap. „Vai, ce negru si urat e ce ai facut. Pai nu asa se face. Trebuia uite asa.” Si asta e valabil pentru orice se incearca in tara asta, indiferent din partea cui vine o initiativa.

Acum sa ne referim strict la cazul acesta cu cainii comunitari.

Prima mea reactie la tot acest cor de voci care vor sa stopeze legea este: dar in ultimii 2-3-4 ani unde ati fost ? Ce ati facut sa nu se ajunga la asta ? Ce acte, legi sau mai stiu eu ati initiat pentru a rezolva voi problema cainilor ?

Reactia imediat urmatoare: bun, bun, spuneti nu la asta; si ce puneti in loc ? Veniti fratilor cu proiect realist, care se poate implementa. Veniti cu alternative viabile, altfel nu are cum sa va ia cineva in serios. Si sa vreau, nu am ce altceva sa sustin. Nu sunt marele fan al eutanasierii, chiar deloc. Dati-mi alternativa pe care sa o sustin!

Va spun cum se vede de la blocul meu: a fost o perioada (pana prin 2003-2004) in care se linistisera lucrurile cu cainii. Mai erau, dar cel putin la mine in zona nu mai reprezentau o problema. Din 2004-2005 in mod constant a crescut numarul cainilor pe strada la mine. Si a crescut, nu gluma. Pentru cei cu dubii ii invit cu placere la o alergare pe seara pe la mine si mai dicutam dupa aceea.

Cand ies cu baiatul meu afara am tot timpul ochii in 14. Pentru mine cainii de jos de la bloc reprezinta o problema directa, nu motive de dizertatii despre drepturile animalelor, ci despre drepturile oamenilor.

Ce ati facut in acesti 4-5 ani ?? Stiti sa va uniti intr-un glas numai sa spuneti „NU” ? Uniti-va si veniti cu solutie practica pentru cei care sunt afectati in mod direct. Altfel eu o sa sprijin aceasta initiativa, care, chiar daca nu este cea mai buna, este o solutie viabila.

Am preferat sa pun discutia acum numai in acesti termeni: de solutii aplicabile, de variante care presupun sa „faci” ceva, nu sa „impiedici” ceva. Cred ca mult mai eficient asa.

Despre argumente pro si contra eutanasierii putem discuta mult si bine; prefer discutiile care au ca finalitate si altceva decat un „Nu facem asta”, care se termina cu un plan de actiune „Facem asta”.

Agricultura si biocombustibil

In weekend-ul asta a fost cartarea in judetul Arges pentru Let's Do It, Romania!

O sa revin la subiectul acesta.

Acum aveam o alta constatare de pe urma plimbarii.

Am vazut foarte multe terenuri "galbene". Multa, multa rapitza! Inflorita frumos, zone intregi unde nu vedeai decat verde si galben.

Buun. Acum hai sa judecam putin.

La rapitza asta i-a crecut popularitatea in ultimii ani foarte mult, din cauza biocombustibilului. Se cultiva relativ usor, piatza de "desfacere" asigurata. Se cumpara imediat.

Parca de anul asta e obligatoriu pentru combustibili sa contina minim 2% biocombustibil. Deci e foarte buna aceasta rapitza.

Doar ca unde se cultiva rapitza nu mai poti sa pui porumb sau floarea soarelui sau grau !

Lanuri intregi, care acum 3 ani sau chiar anul trecut, erau cu porumb sau cu grau acum se cultiva cu rapitza.

Si atunci intreb si eu: la toamna ce mancam ? Rapitza ? Biocombustibil ?

Si importam ulei, porumb, malai, faina, seminte de floarea soarelui ambalate deja etc.

Dar avem biocombustibil !

Toate bune

Liberul arbitru

„Dar cel mai important dar al lui Dumnezeu este liberul arbitru de care trebuie sa se bucure omul si pe care nimeni nu are dreptul sa il violeze. [...] De aceea nu-mi exersam niciodata puterea vointei asupra altor persoane, desi ar fi fost atat de simplu sa le rezolv problemele daca i-as fi facut sa se comporte conform vointei mele. Responsabilitatea actiunilor lor ar fi fost insa a mea, caci eu as fi fost aceea care le rezolva problemele, nu ei. I-as fi impiedicat de asemenea sa treaca anumite examene. Fiecare om are datoria sa-si rezolve singur problemele, caci numai astfel pot fi acumulate experiente, numai astfel poate fi dezvoltata forta vointei si numai astfel poate fi largit orizontul cunoasterii.”

Mi-a placut atat de mult acest citat ! Merita sa il citesti o data si inca o data si inca o data ... Si tot mai gasesti idei , fatete noi in el.

E usor sa spui "traieste acum"

Sa traiesti fiecare zi asa cum este, sa fii prezent in fiecare moment, sa te bucuri sau sa plangi pentru fiecare moment atunci cand vine: toate astea sunt un REZULTAT; prin perseverare, prin exersare, mai ales prin evolutie (ma refer in primul rand la evolutie spirituala), dar sunt un rezultat, nu un scop in sine. Degeaba propovaduiesti cuiva in mod direct “traieste prezentul, concentreaza-te asupra prezentului”.

Hai sa zicem asa: cateodata e greu sa iei ziua (momentul) asa cum este el! Pur si simplu cateodata (sau de multe ori) nu suntem pregatiti pentru asta sau nu stim cum sa il abordam. Mai trebuie sa mai “crestem”.

E mult mai usor de spus decat de practicat asta, sa traiesti prezentul.

Pur si simplu nu e suficient deloc sa te concentrezi asupra prezentului. Atata timp cat mai ai probleme nerezolvate,, cat mai ai regrete, cat mai ai frustrari, cat mai ai vise glorioase de marire sau cucerire … viitorul sau trectutul vor avea grija sa apara in acel “present” in care ar trebui sa stai. Pentru ca oricat te-ai concentra asupra prezentului, aceasta traire este cumva impusa, nu rezultata. In momentul in care ti-ai rezolvat problemele, cand te eliberezi de iluzii, de deziluzii, de suparari sau frustratri – atunci “traieste clipa” vine spontan, fara sa mai depui effort pentru a te mentine in present.

Mai mult decat atat, pentru cineva care este angajat deja pe un drum spiritual, are sens sa ii recomanzi sa se concentreze la prezent, sa fie constient de prezent, de momentul „acum”. Dar pentru multi altii asta nu spune mare lucru; mai intai trebuie trezita, aprinsa scanteia, abia apoi va avea sens sfatul, va crede in el. Ar trebui mai intai sa inceapa rezolvarea problemelor. Si fiecare problema - nu neaparat rezolvata, e suficient sa fie abordata – inseamna un pas mare pe directia cea buna. Dupa cativa pasi parcursi pe acest drum va ajunge singur la cateva concluzii care ii vor permite sa primeasca sfatul cu incredere si sa incerce sa il urmeze.

Idei vechi, idei noi (I)

Ai idei noi ? Ai incercat sa le spui, sa ti le sustii in fata altora ? Ce s-a intamplat ?

Iti spune cineva o idee noua si ti se pare buna de aplicat ? Ce faci cu ea ?

Ai incercat sa numeri ideile bune (si nu ma refer la idei care sa revolutioneze lumea, ci idei „normale”, care se refera la viatza de zi cu zi) care apar in jurul tau in 3 zile ?

Am facut acest exercitiu: am fost atent la ideile care apar in decurs de 1 zi sau doua, idei care ar putea fi aplicate. Indiferent de sursa: ca dai de ceva care nu merge cum ai vrea si ai o idee de ce s-ar putea face sa functioneze mai bine, ca citesti in presa, ca discuti cu prietenii si apar idei despre ce se poate face mai bine sau altfel.

Apar multe multe idei. Unele mai bune, altele mai putin bune, mai usor sau mai greu de aplicat, care schimba locul la o cana sau care ar putea schimba din temelii lumea ta.

Nu toate merita mai mult de 5 minute. Dar oricum raman destule care se pot implementa repede, destule care in mod clar au avantaje, destule care merita atentie.

Ce facem cu ele ?

Ia sa vedem:

- Le sustii, le dezbati cu prietenii

- Incerci sa le pui in practica

- Le abandonezi ca oricum nu poti schimba nimic

- Te straduiesti sa gasesti metode, cai pentru a le aplica

- Le lasi la „dospit” pentru cand vei avea timp sau starea pentru a le „lua la mana”

Cam pe unde te incadrezi de obicei ?

Cred ca daca am aloca pentru ideile bune numai 10% din energia pe care o risipim de aiurea prin cearta de exemplu, lumea ar fi sigur un loc mult mai bun.

Doar ca alungam singuri o foarte mare parte din aceste idei. De ce sunt multe idei care nu depasesc stadiul de „un gand razant”?

Pai nu e greu sa ne dam seama:

- Teama de ceilalti, ca daca deschidem gura si incercam sa le sustinem, ceilalti vor rade sau o vor contrazice, combate

- Comoditate – in actiune sau in gandire

- Legea lui „merge si asa”

- Teama de eventuale consecinte, greu de estimat la inceput

O sa discutam aceste motive intr-un episod viitor, cat de intemeiate sunt sau nu.

Dar pana atunci, pot spune altceva: cei care tin cont de ideile pe care le au, care macar incearca sa le aplice, au un succes cu mult mai mare decat marea masa. Cei care au pornit o afacere stiu asta foarte bine.

Un exemplu pe care toata lumea il stie: IKEA. Asta ma fascineaza cand mai merg sa ma plimb pe la ei: lucrurile de acolo sunt gandite, pe indelete, in amanunt. Pe asta se bazeaza foarte mult din succesul lor.

Incearca sa faci exercitiul, sa urmaresti ideile care apar o zi sau 2, cat ai rabdare. Una e sa citesti ce a facut cineva si alta e sa il faci tu. Poti avea surprize foarte frumoase.

E primavara afara !!!!!!

Nu am chef de munca. Nu am chef de serviciu.

Vreau sa ma plimb prin parc, prin soare.

Ieri in parc am vazut pomi in toate culorile: alb, ros deschis, roz inchis, galben, albastru, rosu si toate amestecate cu verdele crud.

Lume mult, multi copii, multe perechi de mana ...

Vreau afara ...

E vreme de visat, e vreme de zburdat, de alergat, de plimbat de mana cu iubita ...

Mergeti voi si pentru mine

:)

Din nou despre Let’s do it! De data asta – „Clean Portugal”

Pe 20 martie a fost randul Portugaliei sa fie curatata intr-o zi. La fel ca in cazurile precedente (Estonia, Letonia, Lituania), zeci de mii de oameni, in frunte cu presedintele Portugaliei, au iesit sa arate ca se poate curata o tara intr-o zi. Si s-a putut.

http://www.euronews.net/2010/03/20/massive-countryside-clean-up-in-portugal

Astept sa termine de adunat informatiile, sa vad prezentarea sintetica a rezultatelor.

Acum, trecand la noi, am observat ca a inceput sa fie vizibila campania mediatica despre Let’s do it, Romania!.

In afara de sustinerile si baner-ele care pot fi vazut pe din ce in ce mai multe site-uri, azi se dezbate pe Hotnews.

Am vazut la stiri (nu mai stiu acum pe ce televiziune) referire la actiune.

Am auzit la radio despre operatiunea de cartare din judetul Cluj.

E bine, se vede miscare si implicare. Pana in septembrie mai sunt multe de facut.

http://www.letsdoitromania.ro/

Plantarea copacilor (si nu numai...)

- Care e cel mai bun moment pentru a planta un copac ?

- Acum 20 de ani

- Si daca am ratat momentul?

- Atunci azi este cel mai bine

(din intelepciunea chineza)

Si daca am aplica acest principiu nu numai la plantarea copacilor ?

Orgoliu si atitudine

Atitudinea. Atitudinea cu care abordam situatiile de zi cu zi. Cat de multe depind de aceasta! Cat de multe depind de cine anume reactioneaza la situatiile de zi cu zi: ego-ul tau sau sau TU (sinele tau) !

Hai sa dam un exemplu cu care foarte multi ne-am intalnit: condus masina prin minunatul nostru trafic.

Mergi cu masina, te simti bine, te-ai trezit odihnit de dimineatza si mai e si un soare frumos. Si apare unul care iti taie fata sau care nu iti da voie sa il depasesti sau care face fitze pe strada.

Si atunci – ti se ridica tensiunea. Asta e nebun la cap ? Cine se crede ? E inconstient ? Nu isi da seama ca masina e doar un fier ? Incepi sa strigi la el, pui frana sau accelerezi, ii mai faci si un gest clasic prin care ii arati parerea ta despre el.

Iar el, la randul lui reactioneaza si mai tare. Orgoliul lui nu poate sa permita ca un „amarat” sa ii faca lui semne sau sa ii dea lectii. Si asa e vai de capul lui, nu stie sa mearga pe strada si nici sa se dea la o parte din fata celor care chiar stiu sa conduca. Iti pune o frana in fata sau se face cu masina spre tine ...

Si uite-asa escaladeaza tot. La primul semafor va dati jos din masina amandoi si incepeti sa va „blagosloviti”, eventual, pentru eficienta binecuvantarilor mai apare si o bata de baseball. Si se alege praful si de starea voastra de bine si de liniste si de programul vostru ...

Cum s-a ajuns la asta ?? Cum de la starea de bine in care savuram soarele bland am ajuns sa ne dam in cap cu un strain ?

Simplu – orgoliu!

Desi „provocarea” initiala poate fi ori de la orgoliu (orgoliul de „smecher”, ce masina smechera am eu sau ce sofer bun sunt) ori doar de la neatentie sau din greseala, continuarea in exemplul de mai sus este numai chestie de orgoliu! Doar ego ! Din ambele parti.

Ego-ul este cel care se simte amenintat sau „diminuat” daca nu ii spune vre-o doua nebunului aluia. Ego-ul este cel care nu permite altuia sa iti faca semne obscene. Ego-ul este cel care nu iti (isi) permite sa primesti mustrari sau lectii din partea celorlalti.

Si unde te duce asta ? Sigur la nimic bun. Nervi, neuroni consumati, timp consumat, eventual un cap spart si un ochi vanat. Ca sa ce ?? Pentru ce? Daca am pune atata energie si patos in rezolvarea problemelor de la birou de exemplu ... mama, Doamne, ce randament am avea!

Hai sa schimbam ceva in povestea de mai sus.

Mergi cu masina, te simti bine. Apare „orgoliul” in persoana la volanul altei masini. Observi ce se intampla si primul lucru la care te gandesti este cum sa nu te loveasca, cum sa eviti problemele. Te-ai dat la o parte din calea lui Schumacher, ai rezolvat problema, el se duce mai departe si cu asta basta. E mai bine asa ? Pai sigur vei ajunge mai devreme la birou si fara nervi.

Care e drumul tau ? Ca e spre birou, spre casa, spre o intalnire – ai un drum, ai o tinta. Si sigur scopul nu e sa te iei la cearta cu altul pe strada. Atunci – fii constient de drumul tau si nu lasa orgoliul (al tau sau al altora) sa te devieze de la drum. Priveste situatia ca o incercare de a te abate de la drumul tau. Si alege constient cum reactionezi. Respira mai intai, gandeste-te care e scopul tau si abia apoi deschide gura sau da din maini.

Reactionezi cu aceeasi moneda – a facut el figuri faci si tu figuri – sigur escaladeaza intreaga situatie. Asta e mersul intotdeauna! Poti verifica oricand. Violenta naste violenta, indiferent ca e vorba de violenta fizica, verbala, mentala ... Si e valabil la orice scara – de la aceasta situatie „obisnuita” pana la relatii intre state.

Sau poti sa alegi alt drum. Ce ai de pierdut daca il lasi sa se duca in plata Domnului, indiferent ce a zis sau a facut ? Devii mai mic daca nu faci nimic ? Daca vrei cantareste-te dupa aceea. Nu prea cred ca o sa descoperi ca ai slabit sau ca ai mai scazut in inaltime. Dispare vre-o bucata din creier sau jumate de inima ? Nu prea cred. Si atunci de ce sa te abati de la drumul tau ? De ce sa permiti altuia sa te scoata de pe drumul tau ? Nici nu mai discut despre starea ta sau despre energia pe care nu e cazul sa o arunci de aiurea.

Nu sunt neaparat adeptul variantei „sa intorci si celalalt obraz”. Daca unul chiar vrea sa faca pe nebunul cu tine nu zice nimeni sa nu te aperi (ba din contra). Insa asta nu inseamna sa escaladezi situatia.

Ideea principala este sa reactionezi fara a-l provoca, fara a ridica stacheta nervilor. Sa reactionezi TU, constient, nu sa preia orgoliul controlul tau si sa iti dicteze ce si cum sa spui. De cate ori nu ti s-a intamplat sa reactionezi intr-un fel, iar la o ora dupa aceea sa iti dai seama ca puteai reactiona altfel, ca puteai obtine mai multe daca faceai altceva? Chiar si cand vrei sa corectezi sau sa ii dai o lectie – sa o faci constient, linistit si cu capul pe umeri. Daca ai nevoie de experienta asta – fa-o, dar fa-o constient.

Dac esti constient vei putea obtine maximul de la momentul respectiv. Chiar si in cazul in care gresesti, daca esti cu capul pe umeri vei realiza foarte repede asta, vei invata ce trebuie din asta si data viitoare vei face mai bine.

Let’s do it, Romania !

Uite un proiect foarte interesant, care chiar merita promovat.

Pe scurt, este un proiect care se rezuma la atat: „Sa curatam tara de deseuri – intr-o singura zi!”.

Probabil cel mai mare proiect de acest gen, prin care se urmareste curatarea zonelor naturale de mormanele de gunoaie aruncate aiurea de diversi „binevoitori”, cu ajutorul si implicarea catorva zeci de mii de oameni.

Romania este a patra tara implicata in aceasta actiune.

Totul a inceput in 2008 in Estonia de la un grup de entuziasti. Au mai adunat cativa oameni, care au venit si ei cu alti oameni. Si uite asa, au reusit sa porneasca tavalugul ! In 3 Mai 2008 mai mult de 50.000 de oameni au adunat peste 10.000 tone de deseuri, in 5 ore (!) reusind sa curete la propriu toata tara.

Au urmat Letonia si Lituania in 2009.

Acum am preluat noi stafeta J

Pentru informatii detaliate, idei, implicare, sustinere etc – accesati www.letsdoitromania.ro

Pentru ca mie mi-a luat ceva timp si „sapaturi” pana am descoperit ce si cum, o sa incerc sa ofer cat mai multe informatii practice, punctuale despre acest proiect pentru cei interesati.

1. Perioada de desfasurare a proiectului este Ianuarie-Septembrie 2010. Ziua de curatenie va fi una din sambetele lui Septembrie.
2. Pana atunci sunt doua etape principale:
1. Cartografierea
2. Atragerea si implicarea voluntarilor, partenerilor, autoritatilor, companiilor etc.
3. Cei interesati de proiect si de tot ceea ce implica pot studia Ghidul urmator:

http://www.letsdoitromania.ro/assets/images/Ghidul_LDIR.pdf

4. Voluntarii se pot implica in doua faze: Cartografierea si Curatenia.
5. Cartografierea presupune realizarea hartii deseurilor: identificarea punctelor in care exista gropi de gunoi, caracteristici etc. si apoi preluarea si procesarea datelor cu programul hartii.
6. Cartografierea se face prin campanii in weekend, pe zone. Prima campanie de cartografiere are loc in weekendul 27-28 februarie 2010, in judetul Teleorman.
7. Pentru participarea la actiunea de cartografiere incrierea se face urmand link-ul:

http://www.letsdoitromania.ro/intranet/index2.php?option=com_fabrik&view=form&fabrik=7&random=0&Itemid=20

Cam atat pentru acum.

O sa revin asupra subiectului, chiar e super.