Daca cineva are un talent innascut, de exemplu de muzician sau de sculptor, acest lucru nu este suficient pentru a deveni artist. El este inca departe de acest scop. Pentru a-l atinge, el trebuie sa isi perfectioneze talentul. Iar acest lucru nu este posibil decat printr-o munca asidua.
Talentul fara munca nu reprezinta arta, la fel cum nu poate fi vorba despre arta atunci cand exista numai munca, dar fara talent. Numai cine combina talentul cu munca asidua poate realiza o opera de arta !
Timpul - cel mai mare “inamic” sau cel mai bun prieten. Depinde in ce relatii te afli cu el …
Suntem, vrand-nevrand, la mana lui, traim sub presiunea curgerii timpului. Si asta se observa in tot ceea ce facem, in reactiile pe care le avem si in planurile pe care le facem.
Din cauza ca stim, mai mult sau mai putin constient, ca timpul ne este limitat, una-doua ne trezim cu „problema” timpului disponibil. Nu am timp sa fac aia, nu am avut timp sa fac ailalta, trebuie sa imi fac timp pentru asta ...
Nu poti „lungi” timpul. O ora ramane o ora, indiferent cat ma dau peste cap.
Vreau sa fac multe, ca orice om. Vreau si sa merg la birou vreau si sa stau acasa, sa stau cu familia, sa mergem pe munte sau la un concert, asta ca exemplu.
Ce se poate face ?
Cred ca cea mai importanta lectie pe care a trebuit sa o accept a fost ca „nu poti face totul!”. Nu ai cum. Accepta asta, impaca-te cu ideea.
Brusc am scapat de frustrarile ca nu am facut ceva sau ca nu am timp sa fac ceva. Am devenit mult mai linistit, mai impacat cu ceea ce fac si cu ceea ce nu fac.
Unele lucruri vin prea repede. Asta e. Altele vin mai tarziu decat as vrea. Asta e. Poti sa iti spui ca exista un moment pentru toate, ca exista undeva un motiv pentru care se intampla asa. Indiferent de explicatii totusi, ramane faptul ca unele lucruri le poti face iar pentru altele nu ai timp. Cu cat inveti / accepti asta mai repede, cu atat vei fi mai linistit si vei reusi sa transformi timpul in „prieten” si ajutor de nadejde.
Un alt efect de la aceasta lectie este ca am devenit mult mai constient de timpul meu, de curgerea lui. Nu numai ca simt timpul mult mai bine, dar il si aloc mult mai bine. Din momentul in care scapi de presiunea, de frustrarile ca nu le poti face pe toate, devii mult mai rapid in alegerile pe care le faci in privinta alocarii timpului. Fac mult mai des ceea ce imi place si ma bucur mai mult de ceea ce fac. Lucrurile pe care „trebuie” sa le fac le fac mult mai repede. Chiar si cand „nu fac nimic”, sunt constient de asta si savurez starea, atata cat dureaza.
Timpul e (ca) o resursa. Finita. Cand aloci timp pentru ceva, ramane mai putin pentru altceva. E, si pornind de la asta, ordinea prioritatilor se modifica subtil si rapid, fara sa iti dai seama; asta pe langa ca ti se contureaza prioritatile mult mai clar.
