Thursday, May 13, 2010

Cersitul - a da sau a nu da bani

In general sunt foarte ferm in privinta asta, nu am dubii, semne de intrebare: nu dau bani la cersetori.

Pe de o parte consider ca in marea majoritate a cazurilor exista alternativa la cersit. Poate sa mearga la munca, isi poate gasi un serviciu daca chiar doreste. Sunt destui cersetori care au gasit o metoda facila de a castiga bani, mai multi si mai usor decat daca ar munci. Atata timp cat eu muncesc pentru acei bani pe care mi-i cere, nu vad de ce as plati.

Mai mult decat atat, sunt destui cersetori care nu sunt de capul lor. Au pe cineva care chipurile „are grija” de ei si are si grija sa le ia banii pe care ii aduna.

Recomand cu caldura filmul „Filantropica”. Aduce putina lumina in domeniul asta. Iar finalul este bestial.

Si totusi ... mai sunt si alte cazuri.

Cumparam ziarul. Vine o fetita la mine si imi cere bani. Ma uit la ea – destul de ingrijita. Nu zic nimic. Insista cu cerutul. O intreb: „mama ta stie ca cersesti?” Raspunde: „da, ea m-a trimis”. Intre timp mai venisera inca doua fetite, apoi inca una. Ma uit la fetitele celelalte: la fel, ingrijite. Ma uit mai bine – imi dau seama ca cel putin 3 sunt gemene, f posibil si a patra.

Ce faci in situatia asta ? Ce principii marete mai aplici ?

Monday, May 10, 2010

Arca lui Noe

Ce se poate invata de la Arca lui Noe:

Unu : Nu pierde barca.

Doi : Aminteşte-ţi cǎ toţi suntem în aceeaşi barcǎ.

Trei : Fǎ-ţi planuri în avans. Nu ploua când Noe şi-a construit arca.

Patru : Fii pregǎtit. Când vei avea 600 de ani, e posibil ca cineva sǎ-ţi cearǎ sǎ faci ceva cu adevǎrat important.

Cinci : Nu asculta criticile; mergi înainte cu treaba care trebuie fǎcutǎ.

Sase : Construieşte-ţi viitorul pe premise înalte.

Sapte : De dragul siguranţei, cǎlǎtoreşte în pereche.

Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Şerpii erau pe arcǎ împreunǎ cu gheparzii.

Nouǎ : Când eşti stresat, pluteşte pe apǎ o perioadǎ.

Zece : Aminteşte-ţi, Arca a fost construitǎ de amatori; Titanicul de profesionişti.

Monday, May 3, 2010

Eutanasierea cainilor fara stapan

Multa agitatie printre aparatorii drepturilor animalelor a mai starnit initiativa prefectului Bucurestiului de a eutanasia cainii fara stapan ! Nu iti vine sa crezi cati sunt si ce de argumente rasar si cata energie se pune in joc pentru a spune NU initiativei.

Si aici am eu o problema.

Suntem campioni cand este vorba de criticat, parca am fi toti nascuti in zodia Fecioarei. Putem critica orice, oricand, cu 1000 de motive – mai intemeiate sau mai pe langa.

Senzatia este ca stam cu mainile incrucisate si asteptam sa incerce unul sa faca ceva. Si apoi – ahaaaa! Si cautam motive de dat in cap. „Vai, ce negru si urat e ce ai facut. Pai nu asa se face. Trebuia uite asa.” Si asta e valabil pentru orice se incearca in tara asta, indiferent din partea cui vine o initiativa.

Acum sa ne referim strict la cazul acesta cu cainii comunitari.

Prima mea reactie la tot acest cor de voci care vor sa stopeze legea este: dar in ultimii 2-3-4 ani unde ati fost ? Ce ati facut sa nu se ajunga la asta ? Ce acte, legi sau mai stiu eu ati initiat pentru a rezolva voi problema cainilor ?

Reactia imediat urmatoare: bun, bun, spuneti nu la asta; si ce puneti in loc ? Veniti fratilor cu proiect realist, care se poate implementa. Veniti cu alternative viabile, altfel nu are cum sa va ia cineva in serios. Si sa vreau, nu am ce altceva sa sustin. Nu sunt marele fan al eutanasierii, chiar deloc. Dati-mi alternativa pe care sa o sustin!

Va spun cum se vede de la blocul meu: a fost o perioada (pana prin 2003-2004) in care se linistisera lucrurile cu cainii. Mai erau, dar cel putin la mine in zona nu mai reprezentau o problema. Din 2004-2005 in mod constant a crescut numarul cainilor pe strada la mine. Si a crescut, nu gluma. Pentru cei cu dubii ii invit cu placere la o alergare pe seara pe la mine si mai dicutam dupa aceea.

Cand ies cu baiatul meu afara am tot timpul ochii in 14. Pentru mine cainii de jos de la bloc reprezinta o problema directa, nu motive de dizertatii despre drepturile animalelor, ci despre drepturile oamenilor.

Ce ati facut in acesti 4-5 ani ?? Stiti sa va uniti intr-un glas numai sa spuneti „NU” ? Uniti-va si veniti cu solutie practica pentru cei care sunt afectati in mod direct. Altfel eu o sa sprijin aceasta initiativa, care, chiar daca nu este cea mai buna, este o solutie viabila.

Am preferat sa pun discutia acum numai in acesti termeni: de solutii aplicabile, de variante care presupun sa „faci” ceva, nu sa „impiedici” ceva. Cred ca mult mai eficient asa.

Despre argumente pro si contra eutanasierii putem discuta mult si bine; prefer discutiile care au ca finalitate si altceva decat un „Nu facem asta”, care se termina cu un plan de actiune „Facem asta”.