Teama de a nu gresi

Scriam data trecuta despre greseli si despre reactia noastra la ele – la greselile noastre sau la ale celor din jur.

As vrea sa continui cu alt aspect legat de teama de a nu gresi.
Pana la un punct teama este buna. Te ajuta sa fii atent, sa fii alert. Ajuta sa te depasesti, sa te gandesti de doua ori cand faci un lucru. Pe scurt – te ajuta sa faci bine un lucru, daca tot il faci.

Dar dincolo de acel punct apare inhibitia. Apare blocajul: nu faci nimic de teama sa nu gresesti.
Sau astepti tot timpul sa ti se dea instructiuni sau sa ti se spuna ce trebuie sa faci.
Victima sigura a celorlalti, victima sigura a vietii.

Senzatia pe care o lasa aceste persoane este de calculator care nu are program: asteapta tot timpul sa i se introduca programul si sa se apese ENTER. Nu primeste program – sta cuminte in „Stand by” sau se agita de colo colo in cautare de instructiuni.

Este pe departe una din cele mai mari bariere in realizarea in viata. Ca si cum ai merge tot timpul cu frana de mana trasa, atat in evolutia profesionala cat si in cea personala.

Ori daca infrunti putin aceasa teama realizezi ca simplul fapt de a nu face nimic de teama sa nu gresesti este o greseala mai mare decat sa faci ceva gresit. Cel putin daca faci ceva si gresesti ai ocazia sa descoperi ce ai gresit, sa inveti. Iar data viitoare nu vei mai gresi. Vei deveni mai bogat cu o experienta.

Asa ca pune mana si descopera unde ai blocaje datorate fricii de a nu gresi; studiaza si vezi de unde apar; si abordeaza-le – cu atentie, cu grija, dar abordeaza-le. Si actioneaza.

„In acest joc de carti numit viata, noi nu putem juca decat cartile pe care le-am primit, tinand cont si de talentul nostru la joc.
Cei care insista sa primeasca alta mana de carti sunt cei predispusi catre un esec sigur.
Nimeni nu ne intreaba daca dorim sa jucam. Aceasta optiune nu ne apartine. De jucat trebuie sa jucam oricum.
Singura optiune este legata de felul in care vom juca aceste carti.”
(Rugaciunea broastei – Anthony De Mello)